O chinezoaică la Târgul de Antichităţi
„Pasărea îşi alege copacul, nu copacul pasărea.“ (proverb chinezesc)
Toată lumea ştie că „Mens sana in corpore sano”. Aşa că sâmbătă am pornit dinspre Parcul Herăstrău către Piaţa Victoriei, jinduind în secret după un taxi şi o căciulă îmblănită.
Într-o alveolă a şoselei Kiseleff văd mulţi oameni adunaţi la un loc: super, am găsit întâmplător un eveniment! Dintr-o privire mi-am dat seama că e un târg de vânzare de antichităţi. Gură- cască din mine se trezeşte la viaţă iar picioarele îşi regăsesc cheful de plimbare.
M-am apropiat şi studiam ceasuri în stil baroc, pick-up-uri, albume foto de pe timpul regalităţii, mobilier de colecţie şi alte asemenea. Mă simţeam ca în emisiunile de la Discovery, unde tipi cu spirit aventurier se duc printre triburile din Africa şi le imortalizează ciudăţeniile.
„Dar ce credeai că e aici?”, spune o vânzătoare către alta, „Aici e ca peste tot. Cumpără cine are bani şi vinde cine are noroc. Numai că noi nu vindem chinezării!”, zice ea semeaţă, îndurând frigul şi nepoftiţii cu stoicism.
Simt izul adidaşilor made in china, al gecuţei de fâş made în aceeaşi economie mondială şi aparatul meu foto focalizează timid şi ieftin nepreţuitele obiecte de artă.
Pe drum spre Piaţa Victoriei mă gândeam că mă simt foarte bine la evenimentele planificate. Spontaneitatea nu e mereu benefică!
Tu unde te simţi mai bine: la evenimentele pe care le descoperi întâmplător, sau la cele planificate?