Jack London: spovedania unui aventurier
Jack London (scriitor american 1876- 1916) este cunoscut pentru faptul că a trăit ce a scris și a scris ce a trăit. Născut dintr-o relație neoficializată a mamei sale cu un astrolog, a fost nevoit din copilărie să muncească în condiții foarte dure pentru a asigura supraviețuirea familiei sale extinse. În a doua parte a vieții a avut un succes enorm ca scriitor, iar tinerețea plină de privațiuni, excese și frustrări i-a adus în cele din urmă faimă și bogăție.
Marinar, căutător de aur, lucrător într-o fabrică, vânzător ambulant de ziare, nici o aventură a vieții nu s-a interpus între scriitor și succesul său. Un adevărat self-made-man, Jack London nu a apucat însă să-și trăiască bătrânețea, întrucât la 40 de ani se sinucide, pradă dependențelor care îl măcinau, sănătății ruinate și datoriilor acumulate. A avut parte de aventuri uluitoare din toate punctele de vedere, a avut o familie iubitoare, copii (pe care i-a îndepărtat), o ascensiune socială meritată, bani, succes, respect, libertate…
Când am citit zilele acestea una dintre cărțile sale, și anume Spovedania unui bețiv, am întrevăzut printre rânduri drama marelui scriitor de cărți de aventuri, care mi-a înlăturat impresia că aventura este un gen literar rezervat scriitorilor neinteresanți, care nu fac altceva decât să ilustreze o existență palpitantă și nerealistă.
Despre ce e vorba în Spovedania unui bețiv?
John Barleycorn este un personaj esențial al cărții, deși de fapt este o personificare a alcoolului și nu un personaj cu trăsături umane. De-a lungul a 238 de pagini în format mediu, autorul rândurilor povestește la persoana întâi despre aventurile sale împreună cu acest John Barleycorn de care încearcă constant să se despartă.
Întâlnirea cu John Barleycorn are loc la o vârstă fragedă și în mod accidental. Copilul de 5 ani este însărcinat de părinți să ducă un recipient cu bere tatălui său, dar pe drum, pentru a împiedica vărsarea acesteia, consumă o bună parte din el. Tot forțat de împrejurări, peste 2 ani, va consuma vin pentru că un tânăr cu aspect înfricoșător îi propune acest lucru.
Ambele experiențe îi repugnă autorului, care pe de altă parte observă multele avantaje sociale pe care băutura le oferă consumatorilor săi: prieteni nenumărați, aventuri care contrazic monotonia vieții zilnice, stimularea fizică și mentală.
La 14 ani se dedă unor experiențe extreme alături de John Barleycorn. Precoce în a-și câștiga existența zilnică, își cumpără o barcă și începe, alături de personaje care mai de care mai excentrice, să pescuiască stridii. Deși alcoolul îi netezește drumul către inima acestor noi prieteni și spre sume de bani imense față de cele cu care este obișnuit, tot în această perioadă vibrantă are loc prima revelație în ce privește nocivitatea alcoolului: are primele gânduri de suicid glorios, din care este salvat în ultima clipă de o navă grecească.
Vindecat (crede el) de obișnuița de a consuma alcool, autorul își dedică următorii ani din viață studiului epuizant și muncii cinstite dar necalificate și prost plătite.
Pleacă apoi la vânătoare de foci, unde alături de alți tineri hoinari își propune angajamente serioase de a duce o viață fără John Barleycorn și de a-și ajuta familiile, gânduri năruite între acostările navei tot de consumul exagerat și păgubitor de alcool.
Deși alcoolul este relativ constant în viața autorului, dependența se instalează abia la maturitate, când orice activitate pe care o întreprinde este însoțită de John Barleycorn: somnul, scrisul, întâlnirile cu prietenii. Însăși singurătatea este sărbătorită tot cu alcool, ceea ce reprezintă decăderea finală a oricărui consumator.
În ultimul capitol Jack London sugerează că ar fi înfrânt acest prieten fals și că motivul pentru care a votat DA la acordarea dreptului de vot pentru femei este acela că ele sunt singurele capabile să interzică consumul de alcool, bărbații fiind doar niște copii-minune, dornici de aventuri și gata de joacă.
Este Spovedania unui bețiv o carte de aventuri? O carte auto- biografică? O carte filosofică (la finalul cărții Jack London ajunge de la subiectul alcoolism la critica rațiunii pure ca ultimă încercare a lui John Barleycorn de a pune stăpânire definitivă pe el)?
Nu sunt specialistă în literatură, dar de când am citit această carte am înțeles că în spatele cărților cu aventuri care ne înfierbântă imaginația se află uneori realități crude. Deși Jack London afirmă în toate cărțile sale puterea vieții și a binelui, sfârșitul său în viața reală mă face să mă gândesc că aventura și aventurierii sunt lucruri diferite.
Scrie și tu recenzia unei cărți de aventuri și participă la concursul BookMag!