PROBABILITĂȚI- o problemă de matematică, o soluție demografică

Azi am fost la o plimbare scurtă prin oraș.

În scurta mea plimbare am întâlnit, să spunem, maxim 50 de persoane. M-am uitat la ei ca vițelul la gard: nicio figură cunoscută. Nici una. Eram cufundată într-o mare de străini, cu figuri nefamiliare, cu care nu m-am întâlnit în viața mea la o șuetă.

Păi stai așa, că nu pricep: locuiesc de peste 25 de ani în același oraș cu 100.000 de locuitori. Nu ți se pare ciudat să ies pe stradă și să nu (re)cunosc pe nimeni? La un calcul simplu, dacă să spunem văd zilnic o medie de 30 de persoane noi, îmi iese pe an 10.950 persoane noi pe an. Din cele 100.000 cu totul, da? Conform calculului meu, în 10 ani am întâlnit toată populația orașului, ok?

Super, și unde sunt toți aceștia? Având în vedere că am trăit aici 25 de ani, de ce nu întâlnesc pe nimeni cunoscut?

Nu-mi vine să cred că abia acum îmi dau seama de trecerea timpului. Păi da, acum 10 ani cine erau toți acești oameni din jurul meu? Tinerii erau doar niște copii pe care acum nu i-aș mai recunoaște, bătrânii erau încă tineri, iar eu eram la rândul meu mult mai tânără. Eu m-am schimbat, ei s-au schimbat, dar în esență sunt înconjurată de aceeași oameni ca acum 10 ani, numai că de nerecunoscut din cauza vârstei. Suntem aceiași în principiu, dar efectiv nu ne mai recunoaștem între noi.

Și ca să ajung la titlul articolului: ce probabilitate există să întâlnești, în decursul unui an, aceeași persoană, într-o populație de 100.000 de locuitori, minim de 2 ori, să zicem?

Nu e o întrebare retorică, deși slabe șanse să-mi dea și mie un priceput într-ale matematicii un răspuns argumentat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *