Concert din muzică de Bach- Hortensia Papadat- Bengescu
Nu am citit Concert…în timpul liceului, când trebuia, căci pe atunci vedeam viața în roz și oamenii în tonuri calde. Mi-am spus că urâtul există doar pentru alții, și că oamenii ipocriți și meschini sunt o defulare a fanteziei și eșecurilor din viața scriitorilor respectivi. Un tip era înșelat de o femeie frumoasă, apoi trântea o povestire misogină. Previzibil și complet subiectiv. Imposibil statistic vorbind să mi se întâmple la fel.
Am preferat mult timp beletristica altor popoare, psihologia altor popoare, fără să înțeleg că dacă trăiești pe un anumit pământ, cel mai sănătos este să mănânci hrana acelui pământ și similar acestui principiu, să te inspiri din creațiile poporului de pe acel pământ. Poveste mai frumoasă decât Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte nu am citit nicăieri pe lumea asta. În muzică nu am ascultat versuri mai nemuritoare ca cele cântate de Aura Urziceanu sau Mihaela Runceanu.
A-ți asculta valorile locale nu ține de patriotism, ci de supraviețuirea noastră ca specie. Priviți ce se întâmplă acum cu România: ignorate și înfometate, valorile au luat calea străinătății, iar noi românii ne identificăm nu cu oameni de artă ci cu politicieni și alte VIP-uri. În cazuri mai grave, înstrăinarea a dus chiar la curmarea precoce a unor destine muzicale. Dar nu e treaba mea să judec și să dau sfaturi despre cât de român ar trebui să te simți sau cu cine ai vrea să te asemeni.
Aș fi vrut să povestesc un pic despre Hortensia Papadat- Bengescu, această soție de magistrat care până la 30 de ani s-a dedicat exclusiv îndatoririlor de mamă și soție. A trăit marea parte a vieții în diverse orășele de provincie, pentru ca în a doua parte a vieții să locuiască în capitală. Se pare că snobismul bucureștean a inspirat-o în clădirea unor personaje puternice precum cele din Concert din muzică de Bach.
Până la urmă, Concert… este povestea oamenilor printre care trăim, e povestea copilului nedorit, abuzat și alungat de peste tot, care moare din cauza unui avort agravat în septicemie (Sia), sau povestea lui Lică Trubadurul, tipul mișto și egoist, necăsătorit până la vârsta matură și care renunță la libertate doar pentru Ada, o femeie superbă, bogată și cu titlu nobiliar. Sau povestea lui Maxențiu, nobilul cu sănătate șubredă căsătorit cu Ada, care îl înșeală sub proprii ochi cu Lică și simte pentru boala soțului repulsie și se enervează pe neputința lui. Dar cireașa de pe tort sunt cuplul Lina, (buna Lina, cum i se spune) și soțul ei Rim. Un cuplu în aparență respectabil, cu excepția faptului că Lina a născut dintr-o legătură nelegitimă pe Sia, pe care o angajează în propria casă, iar Rim fără să știe se îndrăgostește de ea și au o relație de amor. Care se termină tragic, cum am mai spus mai sus.
Cartea ilustrează multe alte personaje aparent minore, precum soțul olimpicei Elena, bogatul domn Drăgănescu, care efectiv dispare din peisaj atunci când Elena se îndrăgostește de muzicianul Marcian. Sau diversele femei cu care umblă Lică înainte de legătura cu Ada, femei fără viață de familie, singure, care acceptă să o țină pe Sia pentru a beneficia de favorurile lui (intime).
Ce să spun, m-a surprins plăcut cartea, mai ales că am citit-o din întâmplare. Întâmplarea a făcut că era cea mai ieftină dintre toate cărțile aflate pe taraba cu cărți, iar eu mă săturasem să cumpăr cărți scumpe ale unor autori care scriu pentru popoarele lor.
Articol inspirat de dorința celor de la BookMag de a premia bloggerii creativi literar. Te invit să iei parte la concurs sau să-ți spui părerea despre articol, despre carte, sau despre ce vrei tu.
Aici puteți urmări serialul radiofonic realizat după romanul prezentat.
Îți mulțumesc că m-ai citit!