22 Decembrie 1989- 22.12.2011

În clasa a IV-a am luat nota 9 la biologie pentru că nu am vrut să reproduc și ultimul paragraf din lecție, cel referitor la realizările tovarășului Ceaușescu. Da, la noi în casă se asculta Europa Liberă. Ai mei vorbeau de securiști, de microfoane instalate în ceașca de cafea, dar alții mai fără frică se foloseau de partid pentru un post mai bun și diverse alte avantaje materiale.

Nu am fost niciodată șefă de grupă ca pionier și nici șefă de detașament. În perioada aceea tare mai vroiam să fiu șefă, pe drum spre casă îmi țineam singură pumnii (separat pentru fiecare funcție) ca să mă voteze copiii a doua zi. Măcar șefă de grupă....E cam singura perioadă în care mi-am dorit o funcție de conducere, dar pe vremea aceea idolatrizam conducătorii și îi iubeam.

Mâncarea bună și buteliile se luau pe sub mână. Eu nu prețuiam salamul de Sibiu și șunca presată luate prin trafic de influență de ai mei și le ascundeam pe unde puteam, spre disperarea părinților, care le descopereau mucegăite te miri prin ce colț al casei.

Muzica se asculta la magnetofon, și mă uitam cu jind la colecționarii de benzi de magnetofon, care aveau un statut superior celor mai mici pentru casetofon. Să găsești bandă de magnetofon în iarba din fața blocului era un adevărat festin puștănesc în ziua aceea. Pe lângă fierberea carbidului și trasul cu scoabe, bineînțeles.

Magazinele erau puține și goale mai toată ziua, iar ca să avem lapte bunicul se trezea de la 4 dimineața. Vânzătoarele se purtau urât cu clienții, căci ele decideau cine primește porția leului. După Revoluție au început să vorbească frumos cu toată lumea, spre deliciul nostru, al celorlalți, al neînsemnaților.

Tatăl unei colege de clasă a murit în Revoluție și a lăsat în urmă o văduvă și o orfană premiantă în toate clasele școlare, care acum lucrează ca manager la un producător român de bere.

Oamenii înstăriți aveau o Dacie 1300 și erau de obicei ingineri sau medici. Pe piață nu găseai decât produse românești, și doar marinarii oceanici, o altă ocupație de mare prestigiu, aduceau blugi, gumă, bomboane străinești. Mama vroia să mă facă cercetător științific, căci școala și știința erau foarte respectate în vremurile acelea.

După un an de la Revoluție bunicul nu mai era așa bucuros. Dar noi am vrut altceva, zicea el dezamăgit de mersul lucrurilor. Comunismul era bun, dar era bun în teorie, nu așa cum l-au făcut ei p’ormă, spunea bunica mea aprigă.

Tu ce sărbătorești pe 22 decembrie? Ziua ta de naștere? O revoluție? O lovitură de stat? Sfârșitul epocii de aur? Subiecte de film premiat la Cannes?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *