CFR și instinctul matern

Visez uneori că aș fi o eroină care îi salvează pe cei dragi. Eu-l meu ideal vindecă boli grave, ajută năpăstuiții soartei și se sacrifică mereu pentru persoana iubită. Dar sunt doar defulările unei imaginații bogate, și nicidecum manifestările unui suflet generos. Am înțeles asta azi, după ce am călătorit cu CFR…

Dis-de-dimineață am urcat în tren cu fetița în brațe, dar am alunecat pe mâzga formată de ceilalți călători. Surprinzător (pentru mine), am căzut pe podea dând fata cu capul de plafonul trenului. O lovitură ușoară, ce-i drept, de ambele părți, căci am alunecat de la înălțime mică.

Prima grijă: să mă scol în picioare. A doua grijă: să-mi manifest durerea prin cuvinte vulgare ce nu-mi fac cinste. A treia grijă: să văd de unde vine durerea care îmi săgeta piciorul. Ultima grijă: să iau fata care urla în brațele unei bătrâne.

S-a zis cu iluziile mele despre sacrificiu matern. Prim grijă am fost eu. Într-o situație neașteptată de confuzie, durere și șoc, m-am ocupat de mine. Ei…dar știam de ceva vreme că nu sunt perfecta și că în viață cel mai bun mod de a preveni o tragedie este să nu treci prin ea!

Dar am rămas cu o întrebare: de ce nu sunt truse medicale de prim ajutor în trenuri? Eu m-am descurcat cu un șervețel umed (am piciorul drept rănit ușor și partea lovită este umflată) dar când mi-a spus conductorul CFR că nu au truse medicale în tren m-am pus pe gândit. Păi stai așa! Mașinile au truse medicale, avioanele au stewardese specializare în prim- ajutor, trenurile n-au nici truse nici stewardese. Nu ar trebui să aibă și trenurile, ca orice mijloc de transport, o trusă de prim- ajutor?

Prefer trenurile în locul mașinilor, mă bucur că CFR-ul funcționează, că trenurile nu mai au întârzieri, dar când controlorul mi-a spus că nu e treaba lui să spele mâzga de pe jos și că trebuia să am grijă de copil (dăăă…era în brațele mele), am simțit un parfum de revoltă. Încă am falsa impresie că atunci când plătești ceva, primești în schimb un produs sigur.

Cu siguranță am scris acest post sub imperiul unei experiențe personale neplăcute, dar fără urmări grave până acum. Deși nu s-a întâmplat mare lucru, îmi dau seama că niciun mijloc de transport nu e 100% sigur. Și că data viitoare când voi călători cu trenul îmi voi lua trusa medicală cu mine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *