Țigara electronică sau țigara clasică?
Mă bate gândul că ar trebui să renunț la plăcerea vinovată (și scumpă!) a fumatului, sau măcar să fac ceva pentru a preveni îmbolnăvirile cauzate de fumat. Având în vedere că nu am niciun chef în esență să fiu Miss Imaculata, m-am gândit la argumente pro și contra țigării electronice, promovată ca o alternativă sănătoasă pentru fumători.
Păi ce zic băieții care o comercializează? Că nu are gudron, că nu emite monoxid de carbon, și că tot ce trebuie să faci este să o încarci cu niște doze de nicotină. După care teoretic poți fuma când vrei tu: cu copilul în brațe, în baie, în pat, în casă, sub pat, pe stradă, în esență oriunde ai chef.
Distracția asta bineînțeles costă, dar să presupunem că investiția se amortizează în timp, mai ales punând la socoteală că nu dăunează grav sănătății. Nu tratează dependența de nicotină, nu tratează dependența de gest și nici obișnuința de a socializa la o țigară, ci te scapă de responsabilitatea față de tine și de alții: pot fuma țigara electronică, pentru că nu afectez sănătatea mea și nici a celor din jur.
Și totuși ceva mă reține să cumpăr o țigară electronică. În mintea mea ceva nu pușcă. Păi de ce se pune totuși nicotină? Nu ar trebui să ne ajute să ne lăsăm de fumat? Să scăpăm de dependențe? Poate eu de fapt nici măcar nu sunt dependentă de nicotină, ci de gestul inutil de a fuma, care calmează stările de nervi și stresul. Plus că încă sper să renunț la ele de tot, nu să le înlocuiesc cu o alternativă, oricât de sigură ar fi ea.
Pe de altă parte, mă gândesc la oamenii care deja au sănătatea pe chituci, și pentru ei cred că ar fi o alegere chiar necesară.
Încă nu am cunoscut pe cineva care să folosească țigara electronică. Cum se simte plasticul acela care joacă rol de filtru? Cum simți faptul că nu inspiri fum, ci abur? Care este costul real al fumatului electronic? Adică pe bune, merită sau nu investiția?