Portretul fotografei la tinerețe

Paula nu a avut nicio tangență cu fotografia până când sora ei geamănă s-a îmbolnăvit de leucemie. Aveau 25 de ani și erau gemene biviteline, Paula blondă cu ochi căprui, Andreea șatenă cu ochii verzi. Dacă le puneai una lângă cealaltă, nici nu ai fi spus că sunt rude.

Nu doar că nu semănau, dar nici măcar nu se iubeau prea tare. Paula era leneșă, iresponsabilă și impulsivă. Andreea era muncitoare, sperioasă și tristă. Andreea s-a îmbolnăvit și a murit după un an de tratamente invazive, dar în momentul în care s-a produs tristul eveniment Paula era deja infectată cu microbul fotografiei.

Prima persoană pe care a fotografiat-o Paula fost chiar Andreea, înainte ca boala să o să o desfigureze complet. Cu un modest Canon 400 D cumpărat de la F64, Paula a imortalizat-o pe Andreea în diverse ipostaze: dimineața la masă, în contralumină, în casa bunicii de la țară, iar apoi, când boala a slăbit-o prea tare ca să mai poată ieși din casă, a trecut la portrete din profil, portrete în semi- întuneric și fotografii macro cu irisul , mâinile și gura frumoasă a surorii ei gemene.

În fotografiile Paulei, Andreea a rămas pururea tânără și sănătoasă. Între timp, sperând că fotografiile vor prinde viață, și că o minune o va readuce pe sora ei înapoi precum Lazăr, Paula a început să fotografieze satul natal al părinților, căutând printre rudele care locuiau acolo chipul cel mai asemănător cu cel al surorii ei. Mătuși, bunici, veri și verișoare, unchi și străbunici, toți s-au adunat în fotografiile Paulei, și împreună dar diferiți o alcătuiau pe Andreea.

După un an de când geamăna s-a stins, Paula a încercat să treacă de la amatori la profesioniști într-ale fotografiei, dar în fotografia de eveniment (nuntă, botez, logodnă, etc) se punea accent mare pe costul echipamentelor fotografice și pe relațiile cu cei din branșă. Fotografii profesioniști se uitau la prețul aparatului foto cu care lucra ea și abia apoi se uitau la fotografiile ei. Pe forumurile speciale pentru fotografi, aceeași poveste: nu ai aparate scumpe de ordinul a mii de euro, nu exiști. Eventual poți merge ca fotograf secund la evenimente, dar fără să fii plătit. Paula a mers chiar pe gratis la evenimente, până când fotograful profesionist cu care mergea i-a cerut niște bani cu împrumut pe care nu i-a dat niciodată înapoi. În plus, se pare că nici nu aprecia femeile- fotograf: femeile în fotografie…zicea el uitându-se cu dispreț la ce făcea Paula.

Cu fiecare lovitură sub centură primită, Paula își amintea și mai mult de Andreea și își dădea seama că prea mulți făceau fotografii doar pentru bani, de parcă nu s-ar fi jucat cu amintirile oamenilor. Pentru mulți, fotografia înseamnă să investești o sumă de bani în echipamente, să te folosești de ele și să scoți o sumă și mai mare de bani, din care o parte trebuie re- investită în echipamente foto, cursuri și familiarizarea cu profesioniștii fotografiei. Atât de mult se scârbise de tagma fotografilor de evenimente, care fotografiază persoane diferite în aceleași ipostaze ieftine, încât atunci când i-a venit timpul să se mărite singurele fotografii făcute la nunta ei au fost realizare cu aparate foto compacte, aparate ieftine care pe mâna prietenilor au făcut minuni din chipul ei trist.

Nu trebuie să ai super- aparate foto ca să ai parte de amintirile cele mai dragi ție. Nu trebuie să ai DSLR-uri de mii de euro ca să simți că trăiești momentul. Momentul oricum trece, indiferent de aparatul foto pe care îl ai.

Și cum F64 prețuiește momentul, până pe 14 februarie, orice aparat compact Canon cumpărat de la F64 te califică pentru o tombolă care te trimite la Veneția, alături de o persoană dragă, fie ea iubit, soră, părinte sau prieten! Și chiar dacă sorții nu te trimit în orașul cu gondole, mai poți fi norocosul câștigător al unuia dintre cele 10 premii de la F64.

Evenimentele prezentate în articol sunt inspirate din realitate, cu modificări de nume și situații pentru a proteja persoane reale, dintre care unele trăiesc, dar altele din păcate, nu…

Lasă un răspuns