N-ai bani? Fă-ți parcare!

Un vecin a plecat ieri în oraș cu mașina. Într-o oarecare zonă a capitalei, printre nămeții imenși, a văzut un loc de parcare ideal: curățat, păzit și liber. Ei, cu un mic dezavantaj: era contracost, 10 lei pentru 10 minute, și cum domnul s-a întors în 7 minute, a lăsat distinșilor proprietari restul de 3 lei.

Autorii faptei: o categorie socială numită boschetar, ale cărei creativitate și perseverenta le admir de ceva timp pentru că în orașele de provincie nu am văzut decât boschetari beți, boschetari cerșetori sau eventual cu un membru lipsă. Oamenii au amenajat o parcare în mijlocul nămeților și au taxat-o ca atare, după care bănuim toți ce chef și ce distracție a urmat.

Îmi amintesc cu plăcere de noaptea în care ne-am trezit toți studenții din cămin pentru că în spate se cânta de mama focului la miezul nopții. Era ziua unui copil al străzii, iar gașca îl sărbătorea cântându-i La mulți ani în fața unui tort aniversar…

La final și fără legătură cu subiectul articolului, vă ofer un link care explică de ce au devenit părinții noștri atât de plictisitori după ce ne-au născut pe noi (regula 7) sau de ce trebuie să fim drăguți cu tocilarii (regula 7), plus alte reguli mai mult sau mai puțin interesante. Pentru traducerea în limba română, citiți aici, numai că omul a prezentat regulile ca fiind scrise de Bill Gates, ceea ce se pare că nu este adevărat, precum puteți vedea în comentarii.

O zi de miercuri liniștită!

Lasă un răspuns