Semnificaţia chemării unui job
Câna eram la şcoală, adulţii îmi spuneau că trebuie să ai chemare pentru un domeniu sau altul. În acele vremuri inocente, chemare însemna să ai aşa un sentiment de atracţie pentru o activitate, dublat de aptitudini care te aruncau direct pe culmile măreţiei.
Adică eu Ionica am chemare pentru medicină, să zicem. Vreau să vindec oamenii bolnavi. Am o atracţie pentru medicină (îmi place să mă uit la bube, vomă, răni, sânge, traumatisme, etc), dar pe de altă parte mă pricep la anatomie şi mi-am tocit coatele pe băncile facultăţii mai ceva decât dacă dormeam acolo 12 ore pe zi.
Buun…dar am terminat facultatea şi nu-mi găsesc de muncă. Pe lângă urechi îmi trec cuvinte murdare precum pile, şpagă, relaţii, şi mai profesionistul recomandări. Se pare că nu te poţi angaja niciunde fără o recomandare din partea cuiva. Te poţi duce să dai examene până ţi se apleacă, coatele sunt rupte de atâtea încercări ratate, dar jobul pentru care am chemare se încăpăţânează să apară.
Căutarea unui job este teribilă în zilele de azi. Pentru a păstra aparenţele obiectivităţii, au inventat fel de fel de instrumente de tortură precum testele psihologice, probele practice, interviurile, examenele cu multe mini- examene pe care trebuie să le treci. Iar odată trecute, toate aceste probe tot te pot lăsa fără job. Nu sunt destule posturi, de data asta.
Am stat şi m-am gândit eu aşa: oare nu au dreptate totuşi cei care spuneau că trebuie să ai chemare pentru un job? Au dreptate, bineînţeles, numai că prin chemare trebuie să înţelegem acel telefon magic care sună şi acea voce prietenoasă: hei, am văzut un job pentru tine, sigur ţi s-ar potrivi.
Aceasta este probabil singurul ingredient lipsă care ar putea justifica zecile de examene pentru care am învăţat pe brânci, şi la care mi s-a dat un brânci.
Dă-le mamă şpagă, îmi zice bunica sătulă de plânsetele mele, că altfel o să te ţină pe loc până te înnebunesc. Dar eu, mândră, nu vreau să dau şpagă. Dintre toate chemările posibile, o aştept pe cea mai nobilă (după banala muncă pe brânci): recomandarea, acel gest prin care cineva a auzit de talentele mele şi -a decis că are nevoie de mine şi de coatele mele rupte pe băncile facultăţii.
Şi aştept…