Bila albă, bila neagră

O imensă bilă albă merge la Alexandru Tomescu, pe care l-am ascultat ieri la Tulcea, în turneul Stradivarius- Obsesii. Pe lângă sunetul viorii Stradivarius (în lume există doar 8 astfel de viori!), concertul a fost dublat de doi tineri actori care au jucat teatru nonverbal pe motive muzicale. Excelente, atât concertul, cât şi teatrul. La final, publicul a fost convins cu greu să plece din sală.

Turneul lui Alexandru Tomescu continuă până pe 29 mai 2012, în oraşele Constanţa – 22 mai, Focşani – 23 mai, Bacău – 24 mai, Iaşi – 26 mai, Botoşani – 27 mai şi Bucureşti – 29 mai. Preţul unui bilet este 50 lei şi îşi merită banii cu prisosinţă. Mai jos am ataşat o secvenţă a turneului cu acelaşi nume din anul 2011, mai exact Capriciul nr.24 al lui Paganini.

O altă bilă albă o trimit lui Arhi pentru articolul în care ne vorbeşte despre spiritul grecilor şi în care face o scurtă comparaţie cu poporul român, în defavoarea bineînţeles a…românilor. La revedere, Athos!

Ce nu mi-a plăcut zilele acestea a fost filmul Parfum- povestea unei crime, prezentat ca poveste a omului de geniu de către Contantin Tudor- Popescu. Într-adevăr, filmul impresionează mult vizual, însă mai mult negativ: pruncul născut între cadavre de peşte, acoperit de sângele mamei şi cu cordonul ombilical atârnând dizgraţios devine un tânăr cu un simţ olfactiv excepţional dezvoltat care pentru a identifica mirosul ideal ucide un număr de 13 tinere. Eu m-am oprit la prima fată ucisă, pentru că momentul în care adulmecă trupul ei gol cu disperarea că moartea alungă mirosul care îl atrăsese către ea mi-a întors stomacul pe dos. Din câte am citit pe link-ul de mai sus, povestea crimelor ar trebui să fie o parabolă, dar asta nu mă încălzeşte cu nimic şi nu alungă senzaţia de silă pe care mi-a provocat-o acest pretext al oribilului.

O săptămână uşoară!

Lasă un răspuns