Lecţie de haterit: oglinda

Cred în sufletul meu că proasta dispoziţie din ultimul an se datorează în mare parte faptului că am trăit alături de un hater, un hater care m-a umilit şi m-a trollat în ultimul hal.

Mă trezeam dimineaţa şi vedeam în oglindă o mutră umflată, ridată, cu cearcăne adânci. O figură flască, plictisită, cu umbre dizgraţioase sub nas; presupusul alb al ochilor era de fapt un galben fad, părul pe care îl ştiam castaniu şi pentru care am fost lăudată o viaţă căpătase fire albe, puzderie, o adevărată constelaţie a bătrâneţii…

Pe scurt draga mea oglindă, a cărei importanţă am minimizat-o mereu crezând că e de datoria ei să mă iubească şi să mă arate frumoasă, tânără şi în formă, m-a trollat constant, iar efectele s-au arătat asupra moralului, vieţii de familie şi chefului de viaţă în general.

De câteva săptămâni am înlocuit hateriţa nenorocită cu o variantă care mă arată aşa cum eram în trecut şi mai ales fără să facă previziuni în ce priveşte viitorul. Mă simt deja mult mai bine şi nu-l mai dispreţuiesc pe Narcis, iar partenerului îi scapă câteva complimente pe zi, ceea ce constituie mare noutate.

Însă chiar dacă am scăpat de oglinda hater care mă făcea să arăt ca un troll, nu mă pot opri să nu mă întreb: şi dacă avea dreptate?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *