Fotolia.Primii doi dinţi în fotografia stock.

Fotolia, una dintre marile agenţii de microstock, mi-a acceptat două fotografii. Două dintr-un calup de douăzeci, să fiu sinceră. Fotografiile le-am înfăţişat mai jos, dar mai înainte voi povesti cum am ajuns la ele, mai întâi la modul general, apoi la modul particular pentru fiecare fotografie.

Îmi place fotografia de câţiva ani buni. Nu am studii în domeniu, nu fac parte dintr-un cerc de prieteni fotografi, nu am fotografi profesionişti în familie. Sunt  doar eu şi aparatul foto, plus ce mai văd sau aud la un coleg mult mai cunoscător decât mine.

A, să nu uit să precizez că talentul nu mă dă afară din casă în niciun domeniu artistic vizual şi că au trecut ani buni până am înţeles că în fotografie cunoaşterea tehnicii este precum învăţarea alfabetului.

Ce am învăţat eu în câţiva ani de fotografii cu potenţial dar dezastruoase din punct de vedere tehnic?

1. fotografia trebuie să iasă aproape perfectă încă din aparat. Ce îţi ia mai mult de câteva minute de retuşare în Photoshop este slab calitativ.

2. aparatul contează enorm. Fotografii profesionişti au aparatură de câteva sute de milioane. Chiar dacă nu îţi permiţi încă aşa ceva, ai grijă de body-ul pe care îl ai ca de ochii din cap. Curăţă-l, fereşte-l de radiaţiile TV, radio, wireless.

3. obiectivele sunt mai importante decât body-ul aparatului foto.Am văzut fotografii superbe făcute cu un obiectiv al cărui preţ depăşea de câteva ori preţul body-ului mediocru pe care era ataşat.

4. o fotografie bună este o fotografie regizată. Dacă ai impresia că vei găsi cadre frumoase doar pentru că ai ieşit cu aparatul la vânătoare, mai gândeşte-te. E ca şi cum ai crede că vei găsi marea dragoste fără să o cauţi deloc, fără să depui efort, tu fiind îmbrăcat cu un tricou rupt şi murdar.

5. cheia succesului nu atârnă de nicio aţă, ci de lumină. Lumina bună face fotografia frumoasă. Luminile de studio sunt scumpe, lumina naturală este gratis şi bună, mai ales dimineaţa şi seara.

6. învaţă să adaptezi mereu balansul de alb, compensarea expunerii, viteza obturatorului. Aceste elemente sunt precum reglarea vederii aparatului tău foto pentru a te asigura că tu şi aparatul foto vedeţi acelaşi lucru. Foloseşte mereu trepiedul, chiar dacă ai obiective VR.

Bun, să presupunem că am trecut de etapele acestea tehnice şi că nu mai dăm rateuri mari din punct de vedere al calităţii fotografiilor. Nici nu sunt greu de învăţat aceste aspecte, însă ce m-a reţinut pe mine în a progresa în domeniul foarte pretenţios al fotografiilor au fost următoarele chestiuni:

– entuziasmul. Ce cadru superb am văzut, hai să-l imortalizez, repede! Repede şi prost.

– lenea. Iar trebuie să schimb balansul de alb. Ce, nu merge şi aşa? Nu, nu merge.

Şi după ani şi ani de rateuri m-am gândit eu că totuşi nu mai merge aşa. Mi-am cumpărat Nikon 5100, obiective, un cort fotografic, un fundal alb, şi am reuşit să pun în vânzare două fotografii, acestea de mai jos.

amprente - Copy       Amprente umane pe fond galben. Se ia una bucată tigaie de cuptor, se pune făină şi se imprimă mâinile pe ea. Amprentele  astfel rezultate abia se văd. Îmi vine ideea să ud făina ca să iasă amprente mai clare. Acestea tot nu ies cum vroiam, dar în schimb îmi iese o cocă pe care abia o pot da jos de pe mâni şi de pe tigaie. Curăţ tigaia în cadă, iar cada se înfundă de la cocă. Pun Mr Musculo ca să o desfund.

      Apoi pun mălai în tigaie, pe care la fel ca în primul caz îl ud. Amprentele ies bine. Scot fundalul alb, scot trepiedul, mulţumesc divinităţii că Nikon D5100 are ecran rabatabil, pentru că pot vedea perfect ce vede aparatul meu suspendat de trepied cu faţa perpendiculară pe tigaia mea. Fac fotografiile, le retuşez uşor în Photoshop.

picaturi cu fereastra - Copy

    Picături de apă în care se vede fereastra, care se reflectă la rândul ei în alte trei picături de apă. Se ia una bucată fundal roşu şi o folie de plastic transparentă cu efect de oglindire de la libărie, că deocamdată nu am nici geam şi nici pexiglas. Se pun picături de apă cu pipeta, în încercarea de a scrie ceva, nu iese nimic notabil, sau pur şi simplu nu ştiu eu să fac să iasă ce vroiam iniţial. Pun obiectivul macro şi mă apropii de o picătură, moment în care observ reflexia ferestrei. Fac vreo 20 fotografii, din care aleg doar una. O prelucrez foarte uşor în Photoshop 6, pentru că e trasă în RAW. Am folosit trepied.

Pe cât de frumoasă, fotografia mi se pare foarte grea. Pentru că trebuie să te detaşezi emoţional de frumuseţea din jurul tău, pe care nu mai ai voie să o trăieşti, întrucât treaba fotografului e să o imortalizeze.

Lasă un răspuns