Vişine, dude şi bunici, numai pentru mine!

Trec pe stradă uneori şi văd pomii plini de fructe şi bunicii stând singuri pe bănci, fără nepoţii lor. Îmi dau seama că acum câţiva zeci de ani pomii fructiferi erau goliţi la prima tentă roşiatică a fructului iar bunicii alergau prin parcuri după copiii copiilor lor.

Bineînţeles că sunt multe cauze ale fenomenului strivirii fructelor de asfalt în cădere, dar şi explicaţii ale ochilor de bunic singur uitându-se după prichindeii altora.

Dar cine sunt eu să judec? Să spun că de vină este migraţia obligatorie a omului în alt oraş, altă ţară sau alt continent?

Atâta doar că acum, de când o am pe cea mică, nu mai simt aşa tare plecarea celor din generaţia mea, ci mă bucur mai mult de prisosul de vişine, dude şi bunici. More for me, cum zice englezul…

Lasă un răspuns