FaceBook a mers prea departe
Ok, companiile şi-au făcut mai toate pagini de brand şi s-au promovat în toate modurile posibile numai ca să ajungă pe paginile personale ale oamenilor. Dă-ne un Like şi îţi dăm iluzia că ai putea câştiga ceva de care oricum nu ai mare nevoie, dar pe care oricum nu-l câştigi.
Ok, s-au lansat şi creat aplicaţii peste aplicaţii, toate doritoare să îţi ofere nush ce concluzii abracadabristice despre personalitatea ta, care oricum nu interesează pe nimeni. În schimbul accesului la e-mailul tău, la datele personale, la like-urile tale şi tu dându-le dreptul de a-şi lăsa gratuit reclama haioasă pe wall-ul tău.
Ok, blogurile au deja sute de comunităţi pe Facebook în care postează doar bloggeri iar cei care citesc sunt tot bloggări. De fapt, nu doar blogurile şi-au făcut pagini pe FaceBook, ci şi comunităţilede orice fel, de la schimburi de voturi pentru concursuri online la grădiniţe particulare.
Dar de la toate mizeriile suportabile nu pentru că ţi-ar face viaţa mai frumoasă ci pentru că o fac să treacă mai uşor, ceea ce este chiar rău, până la umplerea paginii personale cu reclame penibile, este un pas important pentru om. Deci eu am informaţii personale, prieteni pe care îi cunosc în viaţa reală, iar tu firma nu mai ai nevoie de acordul meu ca să-ţi bagi reclamele împuţite la mine pe pagină. Bun aşa! Eu ocolesc toate site-urile cu reclame ieftine cu emoticoane care ţopăie iar FaceBook îmi bagă pe gât exact ceea ce eu nu vreau să văd.
No, păi fraţilor acesta e preţul plătit pentru dependenţa de tehnologie. Nu mai sunăm un prieten pentru că îi vedem mutra pe FB, punem fotografii pe FB ca să ne mai laude lumea talentele, copiii sau LCD-ul din casă. Deci să ne fie învăţătură de minte: ce îţi simplifică viaţa nu este mereu bun, ci mai degrabă scump şi prost.
Mi-e greaţă şi rămân cuminte în colţul meu de mizantrop.