Năstase mi-a sărit în geam!
Nici nu făcusem ochişori azi-dimineaţă, când mi-a intrat Năstase pe fereastra larg deschisă. Bine, nu a intrat el în persoană în umila mea cameră, ci ştirile despre el. La 7 dimineaţa când găinile puturoase îşi fac somnul de dimineaţă, eu ascultam încă moţăind veşti tulburătoare mormăite de muncitorii veniţi să facă izolaţia exterioară a blocului.
Apoi oamenii aceia vorbeau, nu glumă! Vorbeau de parcă toată viaţa lor depindea de Năstase, de parcă lumea se răsturnase cu fundul în sus…s-a împuşcat în ochi…e rănit…la ştiri…azi-dimineaţă a dat…sinucidere…ai auzit?
Eu auzisem destul de bine din colţişorul meu de somnoroasă şi mi s-a părut chiar teribil evenimentul. Un om cu o carieră universitară şi politică de succes este condamnat la închisoare şi ia decizia de a se sinucide, însă greşeşte ţinta şi se răneşte la ochi. Cred că se va face un film pe tema asta în viitor, însă cel mai probabil eu nu mă voi uita pentru că prefer filmele romantice.
Îmi amintesc că l-am ascultat pe Năstase live când aveam 14 ani. Notam de zor ce spunea marele politician, notam tot ce zicea cu mare acurateţe, sacrificându-mi pasta de pix şi colile albe, când o profesoară care stătea lângă mine mi-a zis:
– Ce tot scrii acolo, nu vezi că nu zice nimic?
Aşa şi acum.