M-am hotărât, voi deveni sociabilă!
Ce-ar fi să devin mai sociabilă? Să am mulţi prieteni? Să fiu chemată la petreceri, întâlniri, reuniuni? Ia să las eu internetul şi să îmi fac o viaţă socială beton, cu amici, telefoane, ieşiri în natură, în oraş! Să purtăm discuţii frumoase, să ne ajutăm la nevoie şi să avem pasiuni comune!
Ar fi însă o mică- mare problemă în visele mele sociabile. Nu prea aş avea cu cine face toate lucrurile acestea pentru că relaţiile umane sunt, dincolo de poleiala socială, doar încercări de a obţine cât mai mult cu cât mai puţine eforturi. Dacă mă duc în vizită la cineva, sunt chestionată despre ce venituri am, după care urmează diverse linguşeli urmate de cereri financiare mai mari sau mai mici. Dacă sunt chemată undeva, este pentru că este nevoie de mine pentru o semnătură complice, sau pentru prezenţa la o nuntă (asta da sociabilitate, mai ales că e însoţită de un dar financiar consistent) sau în cel mai rău caz pentru a oferi gratuit lucruri folosite pe care alţii nu-şi vor mai da preţioşii bănuţi.
Lucrurile se schimbă când am eu nevoie de ceva. Brusc apar mici probleme de comunicare, întâlniri importante cu alte persoane speciale, şi în general ideea că nevoile mele sunt un pic neinteresante apare pregnant în cazul discuţiilor.
Concret, am fost la nunta unui cuplu, altă dată le-am dat lucruri de-ale mele, i-am ajutat într-o ocazie cu o semnătură, dar când le-am cerut eu ceva mi s-a spus că nu se merită complicaţiile respective în lipsa unei recompense financiare. Adică nu mă ajută cu nimic fără bani.
Clarrissimo? M-am răzgândit, nu voi mai fi sociabilă.
Ce mă nedumereşte este sociabilitatea mămicilor. Când este vorba de copii, toate femeile devin deodată foarte sociabile şi vorbăreţe. Însă şi aici există un interes, şi anume acela de a-ţi integra cât mai bine copilul în societate, de a-i oferi un statut cât mai înalt printre ceilalţi oameni şi de a afla ponturi despre creşterea copiilor. Există această idee că un copil trebuie să stea cu cât mai mulţi copii ca să se integreze cât mai bine. Eu de exemplu am fost un copil foarte sociabil, dar se pare că această trăsătură nu mi-a oferit prieteni adevăraţi sau satisfacţii umane. Dimpotrivă, am devenit circumspectă şi cinică. Cu toate acestea, sunt foarte sociabilă seara, când se adună mămici şi copii, însă probabil o fac din…plictiseală.