Un an de la decesul cîntăreţei de jazz Amy Winehouse

La data de 23 iulie 2011 se stingea din viaţă Amy Winehouse, cântăreaţă de jazz britanică al cărei talent muzical a fost din păcate ucis din faşă de consumul excesiv de alcool şi droguri. Îmi place muzica jazz şi îmi place Amy Winehouse, dar tot ce am auzit despre ea în timpul scurtei sale vieţi (27 de ani) au fost lucruri negative care m-au îndepărtat de muzica ei: urcatul pe scenă sub influenţa băuturii şi a drogurilor, faptul că îşi uita versurile propriilor cântece, bătăile în baruri, relaţia scandaloasă cu soţul ei de atunci, Blake Fielder-Civil.

Nu m-am aşteptat însă nicio clipă ca o tipă care este bolnavă de emfizem pulmonar la vârsta de 25 de ani să nu reuşească să revină pe calea cea bună. O cântăreaţă de succes, care a câştigat destui bani de pe urma talentului muzical cât să îşi desfăşoare în continuare cariera muzicală fără grija zilei de mâine, o tipă care iubea muzica aşa cum a făcut-o ea, a pierdut totuşi lupta în faţa alcoolului şi drogurilor.

Amy Winehouse (winehouse tradus din engleză ar însemna casa de vinuri!) a scos două albume în timpul vieţii, ambele cu succes atât la public, cât şi la criticii muzicali. Primul album se numeşte Frank, iar al doilea Back to Black. Deşi vocea ei sună mai bine în primul album, are o voce foarte expresivă şi o prezenţă fizică originală, al doilea album îmi place mai mult pentru că mi se pare o explicaţie a destinului ei. În clipurile celui de-al doilea album schimbările fizice prin care a trecut Amy datorită consumului de alcool şi droguri sunt şocante, artista slăbise extrem de mult, adoptase un machiaj şi o coafură excentrice iar vocea ei sună nu neapărat mai prost, dar diferit.

Nu ştiu de ce m-a marcat atât de mult decesul unei cântăreţe care, la urma urmei, şi-a făcut-o cu mâna ei, aşa cum spun mulţi critici. Poate pentru că eu nu am avut niciodată curajul de a trăi experienţe extreme, dintr-un foarte puternic şi sănătos spirit de conservare. Poate pur şi simplu trăiesc dilema supravieţuitorului. Sau poate îmi pare rău că am descoperit târziu o muzică excelentă doar pentru că autorul ei a fost o persoană cel puţin controversată.

Albumul Frank

Albumul Back to Black

În final, de ce merită ascultată Amy Winehouse? Voci avem destule, voci superbe, femei superbe care cântă despre dragoste şi alte vise frumoase, dar Amy Winehouse este una dintre cele mai sincere persoane pe care le-am ascultat, iar trăirile pe care le inspiră sunt de o înaltă calitate şi originalitate.

Amy, un om care dintr-o viaţă chinuită a scos diamante ale muzicii jazz.

Lasă un răspuns