Fotbalul, sau cum să mori de tânăr

Zilele trecute a mai murit un fotbalist. Ce contează, ar spune unii, nu e nici primul şi nici ultimul tânăr care moare pe terenul de fotbal. Ideea este că a murit aici, la mine în ogradă. Tipul avea 21 de ani, era nigerian, şi juca la clubul Delta.

Să presupunem că eşti un pasionat al fotbalului. Te duci cu familia să vizionezi un meci de fotbal, înarmat cu o sticlă de apă, că deh afară sunt 40 de grade şi îţi urmăreşti prietenul, amicul, vecinul sau fratele jucând fotbal. Stai în tribune, ovaţionezi, te bucuri de pasele reuşite, admiri rezistenţa fizică a celor care depun efort pe caniculă când tu nu eşti în stare nici să alergi 100 de metri pe căldura aia, când…ce naiba se întâmplă, a leşinat un fotbalist. Colegii lui aleargă spre el, sună la 112, că se pare că nu a leşinat ci e mai grav. Parcă începi să te bucuri că eşti leneş şi că stai la umbră. Apare Smurd, îl resuscitează o oră şi ceva, dar degeaba, omul este mort. Stop cardiac la 21 de ani…

Mda, frumoasă experienţă, în curând vom merge la meciurile de fotbal şi vom pune pariuri nu privind rezultatul meciului, ci numele celui care vă cădea secerat pe teren. Eu pariez pe tipul blond, pare cam pierdut şi am auzit că a leşinat după un antrenament, ceea ce este un indiciu clar de sensibilitate a inimii. Sau mai bine pariez pe atacant, are morţi subite în familie plus că fratele lui s-a înnecat la 23 de ani (dacă nu ştiaţi, unii leşină în apă), ceea ce îl face un candidat foarte probabil la stop cardiac.

Am căutat intens pe Internet informaţii privind aceste decese nejustificate. Nu am găsit mai nimic notabil scris în limba română, decât relatarea seacă a evenimentelor, uneori însoţită de comentariile cititorilor (sau lătrăilor de la cluburile de fotbal, care îşi apără banii tranzacţionaţi pe jucători pe care-i forjează la maxim). În schimb am găsit articole în limba engleză, din care am aflat că fotbaliştii nu au făcut infarct ci stop cardiac (un dezechibru electric al inimii care se poate întâmpla la orice vârstă), că există semne ale pericolului de a suferi un stop cardiac, pe care le-am relatat în paragraful anterior, că o posibilă cauză ar putea fi tamponada cardiacă, provocată de ciocnirile dintre fotbalişti în timpul jocului.

Cine vrea să se sperie de numărul mare de fotbalişti tineri seceraţi pe teren să se uite aici şi aici, şi să facă bine să observe că dacă prin anii 60 decesele aveau loc la interval de câţiva ani şi că se petreceau din cauze diverse, iar acum se petrec anual, au crescut ca număr, iar în majoritatea cazurilor au fost motivate de un stop cardiac.

Şi cum nu mă pot limita la a relata ce am citit şi la a face din fotbal un reality- show de genul Pariu cu moartea, mă întreb aşa:

Unde sunt studiile amănunţite ale federaţiilor de fotbal, cluburilor sportive, privind cauzele medicale ale deceselor tinerilor sportivi?

Unde sunt interviurile din presă cu patronii cluburilor de fotbal privind problema de interes public a tinerilor decedaţi pe teren? Patroni care de altfel sunt în atenţia ziariştilor atunci când au rezultate (proaste de obicei) sau cumpără/ vând fotbalişti cu preţuri fabuloase pentru muritorii de noi care avem totuşi norocul să trăim mai mult decât fotbaliştii?

Unde sunt anchetele Inspectoratului Teritorial de Muncă privind decesele înregistrate la locul de muncă? Cel puţin în cazul nigerianului, avem de-a face cu un meci jucat când afară erau 40 de grade, ştiu şi eu, poate se sesizează vreo instituţie…

Ştiu unde sunt toţi! Stau la umbră şi numără banii rezultaţi din fotbal ca sport pentru muritori, jucat din voinţa unor zei sadici, ahtiaţi după maşini, femei uşoare şi substanţe care scapă de controalele anti-doping.

Eu, ca parte insignifiantă a opiniei publice, mă declar oripilată de moartea subită a tinerilor sportivi şi mai ales de indiferenţa cu care este tratat subiectul de către cei care ar trebui să fie, dar nu se simt, responsabili pentru vieţile tinerilor fotbalişti.

Lasă un răspuns