Categorii, oameni, tipologii…

Ieri, pe drumul spre o localitate deltaică, am văzut oameni. Oameni care călătoreau, ca şi mine, spre destinaţii turistice încărcate ghinionist cu ploaie, umezeală şi frig. Am mers toţi spre inima Deltei, fiecare coborând la staţia lui, oameni pe care nu-i voi mai vedea cel mai probabil niciodată.

Motiv de veselie, zic eu, că pot să-i bârfesc frumuşel pe blog şi să mă amuz de dânşii după pofta inimii.

1. Noi cei mulţi am călătorit cu un vas mare, acoperit şi încălzit. Aveam înăuntru un mic bar, spaţiu să te plimbi ca să mai iasă plictiseala din tine şi, mai, ales, un acoperiş deasupra capului. Vremea era oribilă: ploua, era frig şi bătea vântul.

Asta nu l-a oprit pe un nene sau tanti, că nu m-a făcut mama hipermetroapă ca să văd la peste 200 de metri de mine, să se îmbarce pe o şalupă mică acoperită cu prelată.Totul ok până aici, dar prelata aia era prinsă doar în câteva părţi şi se umfla şi flutura cum ne flutură nouă tricoul când mergem pe motoretă cu 200 la oră. Tare m-am bucurat că măcar s-a ţinut bine şalupa pe Dunăre, că altfel aş fi asistat la o lansare de barcă…în aer!

2. Un alt nene pe care nu-l cunosc şi nici nu-l voi cunoaşte niciodată şi-a luat bilet până într-o localitate dar a coborât câteva staţii mai încolo. Văzând că nu coboară nimeni la staţia unde se cumpărase un bilet, comandantul a poruncit să se verifice toate biletele călătorilor. Să se vadă clar care din ei a plăti mai puţin decât a mers. Nuş cum naiba se face dar exact în ziua aia nu eram eu împricinata!

3. La creme de la creme este păstrată la final. Discuţie într-un grup de patru turişti, două perechi degajate, relaxate, vorbitoare de limbi străine, deh, genul de oameni care mie îmi inspiră respect. Dar nu! Nimic nu e ceea ce pare! Una din tipe îi cere soţului nişte bani. Îi cere odată, îi cere de două ori, îi cere şi a treia oară, dându-i explicaţii şi paraexplicaţii de ce are ea nevoie de nişte bani acolo pe vapor. Într-un final el îi dă, după tergiversări pline de suspiciune şi păreri de rău…5 lei. Un euro. Un iepuroi. Aveau vreo patruzeci de ani oamenii, oare aceasta e diurna pentru vreo 15-20 de ani de căsnicie? Numa întreb, ca de obicei…

Zi frumoasă şi călătorii haioase!

 

 

 

Lasă un răspuns