Sfârşitul vacanţei mari

Azi am avut un sentiment de sfârşit. Sfârşit de vară, sfârşit al libertăţii, finalul carnavalelor, tiribombelor, maşinuţelor, punctul terminus al verii şi începutul toamnei triste şi al iernii lipsite de evenimente.

Faleza Dunării, care odinioară forfotea de lume, câini, mici comercianţi şi diverse mini- părculeţe de distracţii era astăzi pustie. Un cort Nivea stătea aproape pustiu, subliniind prin imensitatea lui pustietatea falezei.

S-a terminat maternitatea, s-a terminat vacanţa mare, zilele vor curge într-un program fix şi trist, cu week-end-uri petrecute dormind, prin obligaţii solemne lipsite de bucurie şi pasiune. Viaţa mea, o lungă linie previzibilă, şerpuind spre finalul vieţii, arzând etapă după etapă fără să mă întrebe nimeni dacă vreau să rămân tânără pentru totdeauna, dacă vreau să devin saltimbanc, sau dacă îmi doresc să zbor în Cosmos şi să locuiesc  alături de Micul Prinţ.

Şi cu toate acestea, spun mereu că nu-mi place vara şi că prefer adevărul minciunii. Cu toate acestea, mai vreau circ, mai vreau tarabe, mai vreau festivaluri, mai vreau iluzii frumoase…mai vreau…

Lasă un răspuns