Ghidul misoginului, pe înţelesul tuturor

Acum cinci ani citeam cu mare amuzament cartea editurii Nemira, intitulată Ghidul Misoginului. Mic tratat de calomnii.

Oare mai era nevoie în România de un Ghid al Misoginului, mă întrebam eu atunci, convinsă că bărbaţii nu au nevoie de un astfel de ghid pentru a fi misogini. Greu de crezut, precum spuneam, având în vedere perceptele pe care le aud încă din copilărie privind femeile şi feminitatea, adevărate axiome demne de Evul Mediu:

Degeaba eşti deşteaptă, dacă eşti fată! Degeaba eşti deşteaptă, dacă nu eşti frumoasă! Oricât ai învăţa, tot la cratiţă vei ajunge! Femeia trebuie să fie frumoasă şi să tacă! (sursa: bărbaţi cu studii superioare, profesori de liceu sau rude)

Apoi, mai târziu:

Căsnicia este amuzantă, dacă porţi pantaloni! Nu poţi lucra în ture de noapte cu bărbaţi, că doar nu vrei să strici familii! Bărbatul este cel care îşi alege partenera de viaţă, deci el te-a ales pe tine, nu tu pe el, mă…asta…(sursa: bărbaţi şi femei cu sau fără studii superioare)

Cu aceste amintiri pline de tandreţe am citit acum câţiva ani Ghidul Misoginului. Mă aşteptam la o culegere actualizată de comportamente misogine, un fel de Atlas al Misoginismului Contemporan, însă cartea mi-a oferit un tablou complet şi complex asupra istoriei misoginismului, pe care scurta mea existenţă nu mi-a permis să le cunosc! Din cele mai vechi timpuri, femeile au fost (des)considerate nişte cochete doritoare să distrugă vieţile bărbaţilor, nişte fiinţe frivole şi superficiale, despre care însăşi o scriitoare de talia Mme de Stael spunea astfel: Dacă am vreo bucurie e că, în cazul unei căsătorii, nu va trebui să iau o femeie!

Femeile sunt, se ştie, infidele, bucuroase să devină văduve pentru a-şi putea reface viaţa alături de amant, bârfitoare, interesate de modă şi haine, instabile în iubire şi virtuoase doar dacă sunt urâte. Frumuseţea este principalul lor scop în viaţă, sunt geloase pe suratele mai dotate fizic şi nu recunosc niciodată meritele unei femei mai frumoase decât ele însele. Dacă ar putea aleage între frumuseţe şi inteligenţă, femeia ar alege frumuseţea.

Putem oare contrazice autorii acestor citate? Dacă ne uităm la televizor sau mergem în cluburi sau alte localuri de distracţie publică, observăm că femeile corespund acestei descrieri dure: se îmbracă provocator, folosesc extensii de păr, unghii false şi îşi modelează corpul astfel încât să arate precum o păpusă Barbie. Scopul vieţii lor este să fie cât mai frumoase pentru a atrage atenţia unui bărbat cu bani, de preferinţă fotbalist.

Şi la ce ne putem aştepta de la oamenii simpli în materie de atitudine faţă de femei, dacă însuşi Arthur Shopenhauer, persoană cu distinse capacităţi intelectuale, spunea că Femeia este un animal pe care trebuie să-l baţi, să-l hrăneşti bine şi să-l ţii închis?

Conform afirmaţiei marelui filosof, ar trebui să primesc bucuroasă un astfel de tratament, dar cu câteva condiţii: să am parte de un dresor atletic care să mă bată (cu mâna pe umăr), care să mă hrănească bine (cu multă dragoste) şi să mă ţină închisă (într-un palat de lux, regină a iubirii lui necondiţionate). Deh, oricâtă educaţie aş avea, oricâtă inteligenţă ar zace în genetica mea, tot femeie rămân! Corect sau ba?

La final, dedic un citat din Ghid doamnelor căsătorite, spre ştiinţă şi învăţare de la cei mai experimentaţi decât noi:

A-şi iubi bărbatul înseamnă, pentru femeie, ceva asemănător cu plata unui furnizor, dar a-şi iubi amantul e ca şi cum ar da la săraci– Paul- Jean Toulet.

Articol scris pentru cea de-a patra etapă a concursului SuperBlog 2012. Sponsorul acestei etape este editura Nemira.

N

Lasă un răspuns