Azerty- laptopuri care-ţi fac cu ochiul

După ce un accident domestic în care a fost implicat un copil mic şi nesupravegheat m-a lăsat fără laptopul vechi, am pornit în căutarea unui laptop ASUS  care să mă însoţească în bogata mea viaţă virtuală. Asus, pentru că îmi place tehnologia lor Ice Cool care îţi păstrează mâinile reci, şi pentru că vreau un laptop a cărei baterie să ţină mult.

M-am grăbit şi am cumpărat un laptop de la un magazin oarecare din oraş. Rău am gândit, graba strică treaba, şi peste puţin timp am descoperit că un laptop Asus cu o configuraţie mai bună era disponibil la magazinul online Azerty, la un preţ mai mic, bineînţeles.

Noaptea aceea nu am putut dormi de frustrare. Eu, care verific mereu preţurile şi stocurile magazinelor online, căutând mereu promoţiile cele mai avantajoase, să cad în plasa banală a celor care cumpără primul obiect văzut şi plăcut? Adică una e să cumpăr o pereche de blugi sau o bluză la prima vedere, dar cu totul altceva este să cumpăr fără să gândesc prea mult un obiect de asemenea importanţă, care mă va ajuta să comunic cu ceilalţi, să-mi prelucrez fotografiile în Photoshop şi să fac alte activităţi precum văzut filme, ascultat muzică, etc! Bani aruncaţi pe fereastră, într-un domeniu în care 100 lei poate însemna o un procesor mai bun şi o memorie RAM mai mare, sau, dacă eşti neatent, o diferenţă care nu înseamnă nimic, decât că eşti căscat(ă), ca mine.

Când în cele din urmă am adormit,  un  braţ puternic m-a apucat de umăr, şi o voce bărbătească mi-a spus: trezeşte-te! Am deschis ochii şi am văzut un tip blond cu nişte ochi albaştri expresivi, care mă privea cu interes. Am căscat nişte ochi mari, era, zău, cel mai frumos tip pe care îl văzusem vreodată, cu umeri largi, atletic, iar ochii erau cireaşa de pe tort.

– Cine eşti, am întrebat ca o toantă, de parcă mai conta cine era.

– Azerty, mi-a răspuns el, iar mie mi s-a părut un nume perfect pentru un tip aşa mişto, un nume cu sonorităţi de popor dispărut, precum incaşii, maiaşii sau aztecii. Una dintre astea trei. Repet însă, oricum nu prea conta.

Azerty venise la mine ca să-mi arate un dans pe care îl exersase până la perfecţiune, iar eu priveam mişcările lui la lumina lunii, fiindu-mi ciudă că nu aveam şi eu talentul lui. Am fi dansat împreună, şi am fi sfârşit împreunaţi pe vecie, uniţi de o dragoste cu miros de nemurire.

La un moment dat cred că am adormit, iar când m-am trezit primul lucru pe care l-am văzut a fost laptopul meu scump şi prost. Prinţul meu incaş- maiaş- aztec dispăruse cu desăvârşire, lăsând în urmă regrete şi suspine tardive rău.

– Of, Azerty, am spus atunci pragmatică, dacă te-aş fi cunoscut înainte, aş fi avut un laptop mai ieftin, mai performant şi cu garanţie mai lungă

Însă prinţul meu dispăruse pentru totdeauna, lăsându-mă cu un laptop pe care îl urăsc până în zilele de azi.

Articol scris pentru cea de-a şasea etapă a competiţiei SuperBlog 2012. Sponsorul acestei etape este magazinul online Azerty.ro.

Lasă un răspuns