Povestea Scorpiei. Unde-i branza, puterea creste!
Am o nepotica de vreo patru anisori, simpatica si dulce precum urda proaspata. Are ochii verzi- smarald, precum branza cu mucegai, pielea alba ca laptele proaspat si vorba blanda ca branza topita. In fiecare an ne vedem la tara, la bunicii mei, si imi amintesc cu drag ca primul ei cuvant nu a fost mama sau tata, ci: oi. Da, oi, acele animale pe care strabunicii mei le cresc din generatie in generatie, pe care tot ei le ingrijesc cu drag si din care au crescut trei copii inalti, sanatosi si puternici.
Cei trei copii ai lor au dat mai departe o alta generatie de oameni cu pielea alba ca laptele si ochi verzi precum branza cu mucegai, iar acestia, la randul lor, au dat stafeta mai departe copiilor precum nepotica mea.
Anul trecut nepotica mea a gasit un pisic amarat si schilod pe care l-a poreclit Scorpia. Pisicul desi sfrijit si amarat, ne-a impresionat prin instinctul lui de auto- aparare. Se zburlea cu curaj la cei doi caini de stana ai strabunicului meu si protesta energic cand o luam in brate fara voia ei. Toata ziua intre Scorpie si nepotica mea se dadeau adevarate lupte greco- romane: care pe care imblanzeste, care pe care ia in brate, care pe care domesticeste.
Nepotica mea a priceput repede ca dragostea trece prin stomac, asa ca a inceput sa o hraneasca pe Scorpie cu tot felul de bunatati, precum lapte, carnita fiarta si carnati de casa, dar nimic nu o facea pe Scorpie sa ii accepte neconditionat dragostea de copil. Fetita se perpelea zi si noapte: ce sa-i dau Scorpiei ca sa ma iubeasca? Caci Scorpia se facuse o mandrete de pisicuta, alba cu ochi verzi, cu un mieunat expresiv si gherute ascutite.
Si cum orice problema are o solutie pentru oamenii perseverenti, intr-o buna zi minunea se produse: nepotica ii dadu de mancare Scorpiei in liniste, in timp ce aceasta torcea sub mangaierea duioasa a copilei. Din fericire, tocmai eu eram acolo si va pot reproduce exact cum s-au petrecut faptele:
– Draguta mea, am intrebat-o eu pe Sofia (nepotica mea), cum de ai reusit sa mangai pe Scorpie?
Sofia s-a uitat la mine cu ochisorii ei verzi care straluceau imbietor precum smaraldele si imi raspunse:
– Scorpia s-a IMBRANZIT!, zise ea intr-o suflare, cu dintii sclipindu-i intr-un zambet curat precum laptele proaspat muls.
– Vrei sa spui ca s-a imblanzit, nu? am intrebat-o eu razand, caci ii citisem anterior povestea Imblanzirea Scorpiei, si fusese impresionata de cat de mult semanau femeia din poveste cu Scorpia ei.
– Nu, s-a imbranzit, am zis bine, mi-a raspuns orgolioasa Sofia, i-am dat branza cea noua facuta de strabunicul, cea pe care a facut-o ieri cu pasiune!
Am vrut sa-i spun ca pisicutele nu se pot imbranzi, dar cine sunt eu sa contrazic o fetita de patru anisori, care din acel moment a devenit ea insasi fan branza? Tocmai ea, copila careia trebuia sa-i torni laptele pe gat, si care privea branza ca pe o tortura cu lapte proaspat?
Articol scris pentru SuperBlog 2012. Sponsorul acestei etape este Delaco. Fan Branza.
