Am fost în Cape Town, şi m-am trezit într-o lume mai bună!

Sfârșitul de săptămână a început banal, cu temperaturi tomnatice care anunţau un week- end inert, inactiv. Visam cu ochii deschişi la…lalele portocalii. Şi apoi am deschis e-mailul: iupiii, am câştigat!

Primisem un voucher de călătorie spre oriunde-vreau-eu, cu cazare la un hotel din lanţul hotelier NH Hoteles, despre care ştiam că deţine 59.847 de camere situate în 25 de ţări din Europa, America şi Africa. Şi că o cameră va fi, pentru două zile, a mea şi numai a mea!

NH Hoteles organizaseră acum ceva timp un concurs pe teme de ecologie la care participasem cu slabe speranţe de câştig, dar se pare că intuisem corect răspunsul la întrebarea: ce resursă inepuizabilă foloseşte NH Hoteles, şi anume imaginaţia umană. Şi bineînţeles norocul a jucat un rol important în câştigul meu, pentru că tragerile la sorţi ţin cu oamenii optimişti, aşa ca mine!

Şi am ales să plec spre Cape Town, oraş cosmopolit din Africa de Sud, cu atracţii turistice de invidiat (rezervaţii şi parcuri cu pinguini sau girafe, grădini botanice luxuriante, plus peisaje în care oceanul Atlantic se îmbină frumos cu formaţiuni muntoase), cu o climă blândă şi constantă, în care, mai presus de orice, se vorbeşte engleza şi…Afrikaans, o limbă germanică. Şi ce nu fac eu pentru a-mi întări cunoştinţele de germană?

Am ajuns în Cape Town noaptea, iar la aeroport m-a aşteptat un domn pe care l-am văzut în întuneric doar din cauza zâmbetului alb imaculat pe care mi l-a oferit spontan, de parcă eram prieteni vechi, în timp ce-mi deschidea portiera maşinii electrice cu care venise.

Welkom, Ioana! mi-a spus el în Afrikaans.( bine ai venit)

Goeie naand, hoe is jy? m-am trezit că răspund prietenoasă, căci oboseala drumului dispăruse. (bună seara, ce mai faceţi?)

Când ne-am apropiat de hotelul NH The Lord Charles, panourile luminoase exterioare s-au aprins vesel, căci, precum mi-a explicat ghidul meu, sunt dotate cu lămpi LED care funcţionează pe bază de senzori de mişcare şi de lumină. Am coborât din maşina electrică şi m-am dus la recepţie. Nu aveam niciun voucher asupra mea, dar nici nu a fost nevoie.

Bly stil elektroniese werk slegs, a zâmbit recepţionera si m-a condus în camera mea. (staţi liniştită, noi lucrăm doar electronic).

În seara aceea am apucat doar să fac un duş şi să adorm. Am doar amintiri olfactive din noaptea sosirii, şi anume o aromă discretă de lămâie, probabil de 579140_438399839555908_1588953317_nla gelurile de duşAgua de la Tierra, marcă proprie a hotelului, cu ambalaj oxo- biodegradabil (adică se distruge în şapte ani, nu în 400, ca plasticul), pe care am folosit-o.

17488-t1-z1wDimineaţa m-am trezit pusă pe fapte mari, plimbări vitejeşti şi excursii în natură, dar am făcut o oprire în sala de mese. Şi acolo am avut un deja vu, căci sala de mese arăta ca în imaginea din stânga (observaţi lalelele portocalii!).

 Apoi am servit micul dejun, şi am văzut pentru prima oară un curcubeu alimentar format din hrană organică produsă local. Ce mai, alimentaţie ca la carte!

    17479-t1-z1w

După masă a venit şi timpul distracţiei. Cu o bicicletă electrică închiriată de la hotel, am plecat frumuşel către oraş şi atracţiile lui. Am vizitat plaja, magazinele imense din centrul Cape Town. M-am descurcat perfect cu limba engleză, căci este, pe lângă Afrikaans, limbă oficială a statului. Ici colo am auzit discuţii despre aur, diamante şi alte bogăţii naturale ale zonei, şi mi-am amintit despre hărţile cu comori, piraţi, căutători de aur şi Indiana Jones. Şi tare aş fi vrut să iau parte la astfel de aventuri, însă scenariul vacanţei mele a fost mult mai liniştit. Pe seară m-am întors la hotel. 1107309-t1-z1w

În anexele hotelului, câţiva oaspeţi îşi încărcau maşinile electrice gratuit, cu energie produsă chiar în clădire, cu ajutorul unui lift. Partea tehnică aş fi vrut să o explic mai bine, dar din păcate am observat cu mai multă atenţie că se muncea de zor, dar se muncea cu spor şi se muncea uşor.

În drum spre cameră am tras cu ochiul în sala de conferinţe: nu am văzut niciun pet de plastic, ci doar apă îmbuteliată în ambalaje din sticlă, mult mai blânde cu sănătatea umană şi cu mediul înconjurător. Ar mai fi multe de povestit: despre panourile solare montate pe acoperiş, despre apa de cristal a piscinei, despre sistemul de reciclare al apei folosite sau despre amprenta poluantă pe care toţi o lăsăm din păcate asupra mediului, şi pe care am calculat-o pe site-ul hotelului.
Azi sunt din nou acasă şi am verificat instalaţiile de apă, am stins luminile pe care nu le folosesc şi am zâmbit mai mult celor din jur.  Când îmi va fi dor să mă trezesc într-o lume mai bună, nu voi dispera: lalele portocalii găsesc şi în România, în hotelurile NH Hoteles din Bucureşti şi Timisoara.

Articol scris pentru SuperBlog 2012. Sponsor: NH Hoteles.

NH-Wake-up-to-a-better-world_3-300x212

Lasă un răspuns