Costum de Halloween

Eu una nu am timp de Halloween, dar am timp şi chef să mă ironizez tocmai din motiv că nu mai am timp de nimic. Tare mi-ar plăcea să pot exagera puţin starea mea actuală, astfel încât să iasă un costum de Halloween de toata frumuseţea. Şi dacă mi-aş face aşa un costum, ar arăta ceva de genul:

– multe şerveţele nazale atârnate pe lângă nas, gură, ochi, pentru că, v-aţi prins, sunt răcită;

– cearcăne imense, violet, făcute din bucăţi de vinete, adunate cu firele de usturoi lipite prin păr şi pe la colţul ochilor, în loc de laba gâştii, pentru că, v-aţi prins, nu am dormit bine azi- noapte şi mă simt bătrână şi obosită;

– mulţi copii urlând în jurul meu şi trăgând de mine în toate direcţiile până mă fac ferfeniţă, pentru că, v-aţi prins fiică-mea mă aleargă de parcă aş fi nouă, în toate secundele vieţii mele;

– dopuri imense în urechi, făcute din ştiuleţi de porumb, pentru că, v-aţi prins, nu am chef să ascult problemele nimănui;

– costumul lui Jane, gagica lui Tarzan, pentru că, v-aţi prins, afară s-a încălzit suficient cât să ofere microbilor de răceală mult avânt, că săracii de ei abia abia reuşesc să mă doboare zilele astea, după ce s-au chinuit cu mine aproape o săptămână;

– mult sictir m-ar învălui ca un nimb, ca o aură, şi copiii ar fugi de mine urlând, ceea ce mi-ar da o stare de incredibilă linişte şi pace sufletească.

Ei, vedeţi ce Happy Halloween mi-am făcut, şi cât de ieftină este imaginaţia?

Însă vouă vă doresc sănătate şi să sărbătoriţi, dacă aveţi chef, aşa cum vă pofteşte inima, şi pentru mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.