Costum de Halloween
Eu una nu am timp de Halloween, dar am timp şi chef să mă ironizez tocmai din motiv că nu mai am timp de nimic. Tare mi-ar plăcea să pot exagera puţin starea mea actuală, astfel încât să iasă un costum de Halloween de toata frumuseţea. Şi dacă mi-aş face aşa un costum, ar arăta ceva de genul:
– multe şerveţele nazale atârnate pe lângă nas, gură, ochi, pentru că, v-aţi prins, sunt răcită;
– cearcăne imense, violet, făcute din bucăţi de vinete, adunate cu firele de usturoi lipite prin păr şi pe la colţul ochilor, în loc de laba gâştii, pentru că, v-aţi prins, nu am dormit bine azi- noapte şi mă simt bătrână şi obosită;
– mulţi copii urlând în jurul meu şi trăgând de mine în toate direcţiile până mă fac ferfeniţă, pentru că, v-aţi prins fiică-mea mă aleargă de parcă aş fi nouă, în toate secundele vieţii mele;
– dopuri imense în urechi, făcute din ştiuleţi de porumb, pentru că, v-aţi prins, nu am chef să ascult problemele nimănui;
– costumul lui Jane, gagica lui Tarzan, pentru că, v-aţi prins, afară s-a încălzit suficient cât să ofere microbilor de răceală mult avânt, că săracii de ei abia abia reuşesc să mă doboare zilele astea, după ce s-au chinuit cu mine aproape o săptămână;
– mult sictir m-ar învălui ca un nimb, ca o aură, şi copiii ar fugi de mine urlând, ceea ce mi-ar da o stare de incredibilă linişte şi pace sufletească.
Ei, vedeţi ce Happy Halloween mi-am făcut, şi cât de ieftină este imaginaţia?
Însă vouă vă doresc sănătate şi să sărbătoriţi, dacă aveţi chef, aşa cum vă pofteşte inima, şi pentru mine.