Print şi online. O istorie personală

logo_azerty2Copil fiind, păduri cutreieram…dar când am crescut, am înţeles că dacă nu protejăm mediul, nu  vom mai cutreiera păduri decât în imaginaţie, însoţiţi de esenţe volatile cu aromă de lemn.

Copil fiind, cărţi citeam...Chiar citeam mult, cu plăcere, fiind cea mai mare distracţie a mea în timpul vacanţelor de vară. Dar când am crescut am simţit nevoia de comunicare, de împărtăşire, nu doar de adunare egoistă de trăiri şi informaţii. Şi nici nu mai ştiu câte cărţi din colecţia personală au luat drumul bibliotecilor judeţene, al prietenilor sau pur şi simplu drumul uitării. Am început să prefer cititul de cărţi online, bibliotecile virtuale şi blogurile.

Copil fiind, scrisori trimiteam celor dragi…Scrisori notate pe hârtie care s-a îngălbenit în timp, despre nimicuri care acum nu mai au semnificaţie, către oameni a căror amintire a pălit. Multe scrisori s-au pierdut, chiar unele pe care mi-am jurat că nu le voi pierde niciodată, pentru că oamenii şi lemnul sunt esenţe perisabile, oricât am căuta nemurirea. Acum trimit e-mailuri, rezolv problemele rapid şi mă bucur mai mult de clipa actuală, oricât ar fi ea de grăbită.

Copil fiind, eram centrul vieţii părinţilor mei, care au adunat sute de fotografii alb- negru cu un copilaş care seamănă vag cu propria mea fiică. La fel ca părinţii mei, i-am făcut copilului sute, chiar mii de fotografii, însă le-am păstrat pe majoritatea doar pe suport digital, căci la cele pe care le-am imprimat nu se uită nimeni. Le trimit pe mail prietenilor, sau le pun pe conturile de socializare şi le împărtăşesc prietenilor, oriunde s-ar afla ei.

Copil fiind, îmi aşteptam părinţii să se întoarcă de la serviciu, ca să mergem la magazin şi să cumpărăm tot felul de chestii interesante. Între timp, magazinele reale au devenit tot mai generaliste, iar gusturile mele tot mai nişate. Prefer mai degrabă un magazin online pentru a cumpăra exact ce îmi trebuie.

Copil fiind, mă uitam admirativ la cei care aveau maşini de scris, unde orice greşeală însemna înlocuirea foii de hârtie şi rescrierea întregii pagini…Azi scriu documente personale şi hârtii oficiale pentru job de la laptop, şi abia după ce am corectat toate greşelile printez hârtia folosind o multifunctionala ieftina. Ieftină, dar bună, căci este în acelaşi timp imprimantă, copiator şi scanner. Cu ce discounturi Hp găseşti în zilele de azi în magazinele online, chiar e o plăcere să folosesc zilnic o multifuncţională isteaţă.

Copil fiind, aveam o foame imensă de informaţie, dar trebuia să trec de bariere imense ca să ajung la ea: de coada de dimineaţă de la chioşcurile de ziare, de bibliotecarele care te anunţau sec că volumul dorit de mine numai ce fusese împrumutat de altcineva pentru o lună, de poştăriţa care îmi spunea că scrisoarea pe care o trimisesem nu ajunsese la destinatar pentru că greşisem adresa, de limitele hârtiei fotografice care se voala exact pe chipul unchiului preferat. Acum, ca adult, informaţia vine la mine cu un singur click, şi o păstrez în hard, o scanez, o imprim dacă vreau să o simt îndeaproape, o trimit oriunde vreau, oricui vreau…

Copil fiind, visam să cresc repede, cât mai repede, şi să fac un salt uriaş în viitor, scăpând de trecutul apăsător de copil lipsit de putere. Acum sunt adult şi vreau să adun cât mai multe amintiri, păstrez multe nostalgii, şi vreau să contribui eu însumi la istorie. Însă tot ce am reuşit până acum a fost să-mi scriu, online, o mică istorie personală despre print şi online.

Articol scris pentru SuperBlog 2012. Sponsorul acestei etape este magazinul online Azerty.

Lasă un răspuns