Apocalipsa după Internet

Cum ar arăta viaţa noastră fără PC? Cum ar fi lumea, în 2012, fără Internet, sisteme de operare, reţele de socializare, milioane de softuri şi aplicaţii? Şi, mai ales, cum s-ar fi dezvoltat toate acestea dacă nu aveau la bază cele mai importante componente: procesoare, plăci de bază, unităţi de stocare, plăci video?

Scrie pe blog cum iţi imaginezi viaţa ta fără calculator. Te-ai lipsi de procesorul rapid, HDD-ul unde îţi stochezi datele, capacitatea mare a memoriei, “frumoasa” placă de baza? Ce s-ar face lumea intreagă fără aceste componente?

Aşa sună enunţul celei de-a 23-a etape a Superblog, etapă sponsorizată de magazinul online Mediadot, magazin specializat în sisteme şi laptopuri performante de gaming şi office, în accesorii de cooling şi gaming, în soluţii personalizate pentru cei cu adevărat pasionaţi de IT.

În ce priveşte proba, în minte îmi vine un singur lucru: Apocalipsa. Dacă tot se vorbeşte că anul 2012 va fi un an apocaliptic (prin decembrie abia, pregătiţi-vă să coborâţi în buncăre!), eu una aşa mi-l imaginez: fără Internet şi fără computere. Cum ar arăta lumea mea fără Internet şi calculator, voi detalia mai jos.

Mă trezesc dimineaţa, mănânc, mă uit la televizor. Nu pot intra pe blog pentru că nu am Internet. Adio amici din blogosferă! Adio Superblog! Adio căsuţă de mail, unde am stocate zeci de date de contact! Adio colegi din generală, liceu, facultate, oameni cu care interacţionez pe FaceBook şi ale căror date de contact reale nici măcar nu le am, pentru că în relaţionarea cu ei m-am bazat şi mă bazez în continuare pe FaceBook sau e-mail!

Ok, asta e, pot trăi şi fără oamenii aceştia, voi trăi mai săracă în impresii şi noutăţi, dar voi trăi! Dacă e sfârşit de săptămână probabil voi citi o carte sau voi ieşi la plimbare. Groaznic de neatrăgătoare aceste perspective, pentru că mă obişnuisem să caut pe Internet ce carte să citesc, pentru că de multe ori am ales, din lipsă de informaţii, o carte complet neinteresantă. Ah, dar aş fi putut să fac câteva fotografii cu minunatul meu aparat foto digital! Aş putea să le fac, bineînţeles că aş putea, dar unde să le descarc dacă nu am laptop? Cam greu fără computer, nu? Şi presupunând că le-aş descărca, dacă nu am Internet, tot degeaba, pentru că nu aş avea cui să mă laud le arăt.

Bun, atunci să ieşim la plimbare! Vrei să scoţi nişte bani de la bancă? Ia-ţi gândul, bazele de date existente pe computere nu mai există! Totul este nefuncţional, iar banii tăi de pe card nu mai au acum decât o valoare simbolică fără aplicaţiile bancare computerizate. Vrei să cumperi o carte celui mic, în caz că ai nişte bani cash la tine? Nu vei mai vedea aplicaţia aceea isteaţă care monitorizează numărul de cărţi din librărie, ci doar casa de marcat, dacă mai există în arhivele librăriei. În cel mai rău caz, vei fi trecut pe un caieţel dictando, în loc de bon fiscal…

Ei, mare lucru! Hai să mergem în vizită la prietena mea contabila! Este o fată simpatică şi muncitoare, dar astăzi din păcate nu are timp de mine! Nu mai are calculator, aşa că trebuie să realizeze calcule contabile manual, căutând fiecare formulă în parte în cărţi groase şi serioase. Contabilitate pentru 30 de firme, cine nu ar fi bucuros să facă aşa ceva, zilnic, fără calculator?

Dar mai bine mă duc eu la serviciu, căci m-am lămurit ce s-a ales de viaţa mea personală dacă nu am Internet şi calculator: praful! Prietenii nu mai au timp de mine sau au dispărut în neant, bani nu mai am, cărţile bune sunt greu de găsit fără o recomandare! Măcar la serviciu să fie totul ok.

În schimb, mă aşteaptă maldăre de hârtii scrise de mână, unele cu pixul albastru, altele cu stiloul negru, ca un adevărat curcubeu bicolor! Am nevoie de un calcul rapid? Pun mâna pe hârtie şi pix, şi refac calculul de câteva ori, ca să fiu sigură că nu greşesc! Îmi cere cineva date statistice despre câte persoane au reclamat că nu sunt mulţumite de viteza procesoarelor pe care le fabricăm? Nicio problemă, aşteptaţi câteva zile până când voi putea oferi aceste date, pentru că procesorul din dotare, cel cu câteva milioane de neuroni, nu se poate mişca mai repede decât atâta! Vreţi să ştiţi când anume aţi primit amendă pentru viteză în anul 2011, luna martie? Din păcate trebuie să răcolesc într-o cameră imensă plină de tomuri de hârtie, să găsesc luna şi anul respectiv, şi apoi veţi aştepta să vă răspund printr-o scrisoare scrisă cu o mână tremurândă că aţi avut o singură amendă în acel an, amendă care s-a prescris între timp. Dacă aveam calculator şi e-mail, cred că vă puteam răspunde pe loc.

Hei, dar să fim optimişti! Poate avem cu toţii un calculator vechi pe care l-am păstrat în beciul casei, pentru distracţia nepoţilor! Să-l scoatem din beci şi să începem să lucrăm cu el. Are procesor de 0.8 Ghz, memorie de 30 de Gb, iar sursa împrăştie un miros aromat de praf copt. Ce să mai zic de placa video care nu recunoaşte niciun joculeţ nou, sau de faptul că Photoshop nu doar că nu poate rula pe aşa antichitate, dar nici nu poate fi instalat, pentru că acest vestigiu de computer nu are decât…unitate de floppy?!

Tare rău mă simt fără laptopul meu. Nu am decât amintirea unor lucruri care înainte erau posibile, iar acum nu mai sunt. Ştiu că fotografiile cu fetiţa mea există acolo undeva, că tot acolo sunt biliarde de  biţi de informaţii din toate domeniile posibile, că dacă vreau să ştiu ce mai face colega din liceu trebuie să mă duc s-o întreb pe mama ei, despre care nu ştiu nici cum o cheamă, nici unde locuieşte. Mă simt ca un om bătrân ca vârstă biologică, dar cu mintea lipsită de orice conţinut, da, exact ca un bolnav de Alzheimer!

Cam aşa arată pentru mine lumea fără calculator şi Internet, aşa arată Apocalipsa mea. Şi la final, voi adapta un banc ca să trecem împreună peste Apocalipsa după Internet:

– Eu sunt miezul, creierul oricărui computer, zice mândru procesorul. Am viteză de 3,8 Ghz, nicio aplicaţie nu este prea rapidă pentru mine! Iar preţul este imbatabil!

– Ba eu sunt mai importantă decât tine, spune memoria. Degeaba ai viteză de rulare, dacă nu ai pe ce rula programele!

– Tăceţi amândoi, eu sunt şi mai important decât voi, sare ca arsă placa de bază. Vă ţin pe amândoi în palmă ca pe nişte puişori, dar vă pot strivi dacă vreau!

– Zău? spune la final sursa PC, care era o fiinţă modestă de felul ei. Vouă nu vă miroase cumva a ars?

Probă scrisă pentru SuperBlog 2012. Sponsorul acestei etape este Mediadot

Lasă un răspuns