Eşti ceea ce mănânci. Azi, despre a mânca româneşte

Nebunia mâncării naturale produse pe meleagurile autohtone m-a lovit după ce m-am întors din scurta mea şedere în străinătate. Lovită de dorul de casă, de ţară şi de un loc unde să mă simt în siguranţă printre ai mei, m-am simţit câteva luni ca o legumă. Şi nu ca o legumă plină de vitalitate precum sfecla roşie românească spre exemplu, legumă vestită pentru proprietăţile ei anti- cancerigene, ci ca una dintre cele ofilite, de import, crescute la seră cu scopul de a fi mâncate departe de meleagurile natale.

Am început atunci să citesc cărţi noi şi vechi despre nutriţie şi despre alimentele care ne oferă putere şi sănătate de-a lungul întregii vieţi. Am învăţat atunci principiile unei alimentaţii sănătoase: trebuie să consumi hrană vie, cât mai puţin preparată termic, în măsura posibilităţilor; să consumi legume şi fructe de sezon, adică să mănânci merele când se coc, nu mere de import vechi cine ştie de când, injectate cu conservanţi şi acoperite cu ceară pentru strălucire; trebuie să mănânci legume şi fructe produse local, căci acestea conţin nutrienţii necesari organismului adaptat la un anumit mediu de viaţă.

Zis şi făcut! Ocolesc de atunci legumele mari, prea mari, de import. Ocolesc fructele gigantice care, mirosite îndeaproape, nu miros a nimic, de parcă ar fi fost dezinfectate. Aleg legumele crescute în România de către micii sau marii producători locali, şi aleg merele mici dar care degajă un miros proaspăt şi puternic de fruct natural care îmi va aduce sănătate. De obicei, pentru a găsi aceste minuni româneşti mă duc la piaţă, unde scrutez atentă marfa de la tarabe dar şi chipurile celor care o vând. Dacă sunt mulţumită atât de produs cât şi de cel care îl vinde, cumpăr!

Însă dincolo de motivaţia sănătăţii personale în alegerea alimentelor MADE IN ROMANIA, am şi câteva observaţii ceva mai …economice.

De ce am alege să ne cheltuim salariile pentru a susţine economia altor ţări, când putem susţine cu gesturi simple economia românească? Această economie care ne-a hrănit, trimis la şcoală, şi care ne hrăneşte copiii, pregătindu-i pentru viaţă, pentru şcoală, pentru muncă? Departe de a susţine produsele româneşti doar pentru că ce e al meu este cel mai bun, susţin produsele româneşti pentru că ce-i al meu este cel mai bun pentru mine!

În zilele de astăzi putem căuta produse româneşti oriunde, dar le găsim mai ales în pieţe şi în real,- Hypermarket, care, susţinut de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a lansat proiectul „Standul produselor româneşti”. Ai real,- Hypermarket la tine în oraş? Nu ai altceva de făcut decât să cumperi româneşte, de la producători români! Standurile cu produse româneşti sunt semnalizate cu elemente grafice precum tricolorul, harta României şi motive populare pe fundal. Adică precum cele expuse în fotografia de mai jos:

La final, mai spun atât: în ultimii ani am observat la multă lume întoarcerea la produsele româneşti. Prin piaţă, lumea întreabă mereu: dar sunt româneşti perele? A, nu sunt? Ei, atunci mai caut!, ceea ce nu poate decât să mă bucure, pentru că mulţi au înţeles în sfârşit adevărul proverbului: o văcuţă bună se vinde la ea în sat!

Articol scris pentru SuperBlog 2012. Sponsorul etapei este real,- Hypermarket.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *