Din bucuriile maternităţii
Este seara, pic de somn. Oboseala îşi spune cuvântul şi adorm instant pe canapea, învinsă de muşhi neascultători şi de neuroni scurtcircuitaţi. Mă cufund în lumea viselor plăcute, trupul se înalţă purificat spre înălţimi.
Un damf arhicunoscut îmi inundă nările. Dorm cu încăpăţânare mai departe…
– Ca ca, caca…
Fetiţa îmi mângâie faţa cu tandreţe şi mă anunţă că e vremea să-i schimb scutecul.
ISN’T IT...ROMANTIC????
Mă trezesc spăşită şi execut maşinal operaţiunea schimbă scutecul.