Cum să-ţi îmbolnăveşti copilul. Ghidul părintelui inconştient, în doar doi paşi

Ai născut un copil sănătos? Care răceşte odată pe an? Care doarme, mănâncă şi se joacă toată ziua? Dacă da, află aici cum îl poţi aduce într-un hal fără de hal în doar doi paşi! Îţi garantez că la finalul acestui ghid puiul tău va ajunge o legumă ofilită de care le va fi milă inclusiv copiilor străzii.

Pasul numărul 1. Du copilul la creşă. Cu doar 140 de lei pe lună va lua de acolo giardia, e-coli care îi va provoca infecţii urinare şi răceli, bronşite şi microbi cauzatori de rubeolă şi pneumonii, pe lângă deja banalele vărsături, intoleranţe alimentare şi indigestii. Spune adio somnului odihnitor de noapte!

Pasul numărul 2. S-a îmbolnăvit copilul? Cum, abia după două săptămâni? Ţ, ţ, ţ…Perfect, nu mai ai de făcut decât un pas mic pentru a-l da peste cap definitiv: du-l în continuare la creşă. Abia vindecat, micuţul tău nu are nevoie decât de şansa unui brânci înapoi în mediul de unde şi-a procurat microbii iniţiali.

Evrika! Acum să-i dăm cu penicilină din şase în şase ore în mediul spitalicesc, funduleţul va deveni poligon de tragere dar ce contează? Acum este şi el în rând cu ceilalţi copii, care sunt tot timpul răciţi, bolnavi, şi ajunşi în final în grija vreunui bunic milos care are chef să mai crească o odraslă.

Rândurile de mai sus sunt scrise de un părinte care îşi iubeşte copilul, dar care a învăţat să se detaşeze de suferinţă şi să trateze cauza problemei. Rândurile acestea sunt scrise de mine.

Nu am crezut în capacitatea colectivităţii de a distruge imunitatea unui copil mic până nu am ajuns în spital. Penicilină din şase în şase ore, injectabil, medicamente de tuse cumpărate din banii mei, treziri în miez de noapte, analize de sânge proaste, urină cu o compoziţie demnă de cele mai urâte infecţii urinare pe care le-am avut vreodată, giardia. Toate acestea, în doar şase luni de creşă.

Am dormit prost, a dormit şi ea prost, amândouă pe un pat îngust de spital, am auzit copii abandonaţi de mame plângând în neştire nopţi întregi, am văzut oameni devotaţi celor săraci şi bolnavi şi oameni indiferenţi şi reci. Asistenţi medicali care făceau penicilina ca pe o gâdilătură şi oameni care torturau cu o singură înţepătură de seringă. Acelaşi instrument în mâini diferite provoca dureri foarte foarte diferite ca intensitate. Am văzut ţigănci cu copii, cred că peste 50% dintre mămici erau de etnie.

Şi atunci, văzând în jurul meu atâta sărăcie, atâta durere, atâta plânset, am înţeles că mi-am torturat singură copilul. Creşa de la orele 7 la orele 16:30 nu i-a ridicat imunitatea. Nu a făcut-o să vorbească mai bine. Nu a făcut-o mai fericită.

Însă cele câteva zile petrecute la spital au fost revelatoare pentru mine. Am acordat prea multă atenţie factorilor străini de familie.

Lasă un răspuns