La vot cu nevasta

M-am dus ieri la vot ca un cetăţean conştiincios. În faţa mea, un tip în stare de ebrietate însoţit de o femeie cu ochi frumoşi, tăcută, curată şi cuminte. El, roşu la faţă şi pus pe harţă, protestatar şi războinic.

– Păi nevastă-mea de ce nu are domle drept de vot? Păi ştiţi, nu are cartea de identitate valabilă, i-au răspuns cei din comisie.

– Păi să voteze cu certificatul de căsătorie, că e nevasta mea! Păi domnule, nu e voie decât cu cartea de identitate.

– Dar cu actul de casă de ce nu se poate? E nevastă-mea domle! Sunteţi toţi nişte tâmpiţi! Nu vă faceţi treaba deloc!

Şi tot aşa a ţinut-o în proteste şi jigniri până când a venit preşedintele secţiei de votare. Preşedintele i-a explicat despre ce spune legea şi că, dacă nevasta lui vrea să voteze, se poate duce la Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanei, unde i se va elibera pe loc o carte de identitate provizorie. Auzind aşa ceva, eu am căscat ochii de uimire, ia uite domnule ce face statul român numai ca să putem vota!

Însă fiind situată mai în spate nu auzisem foarte bine tot ce vorbeau ei acolo, vedeam doar un tip recalcitrant care se agita peste măsură ca să voteze nevastă-sa, care nevastă nu o auzeam pe nicăieri. Am presupus deci că femeia în cauză este săraca grav bolnavă, de vreme ce nu are nici buletin valabil,  şi că, uite, are nevoie de o persoană care să vină la secţia de votare şi să aducă urna mobilă ca să-i susţină, cam necioplit, dreptul la vot. Asistam deci la facerea dreptăţii! Ca să fac un pic de conversaţie şi zărind în dreapta mea pe însoţitoarea domnului, am întrebat-o politicos şi cu părere de rău pentru nevasta bolnavă:

– Soţia dânsului este imobilizată la pat, nu?

– Păi eu sunt soţia domnului, a răspuns încet liniştita făptură, cufundându-se înapoi în trista inhibiţie caracteristică.- Aha, am zis, şi, ce naiba mai puteam spune? Cred că fără să-mi dau seama şi fără nicio intenţie jignitoare, pusesem punctul pe i.

Mi-au povestit vecinii că s-a întors peste un tip singură, a votat cu cartea de identitate provizorie, şi că la toate întrebările celor din comisie de genul Dar de ce nu avenit să-şi ceară scuze? sau la afirmaţiile de gen Ei, vedeţi că nu avea de ce să facă scandal!, femeia nu a făcut decât să ridice ochii albaştrii frumoşi lipsiţi de orice agresivitate şi supărare, şi să spună...ei, păi..lăsaţi…

Era duminică dimineaţa şi el era beat şi agresiv verbal. Avem egalitate de vot, dar egalitate umană între femei şi bărbaţi nu avem. M-am întrebat dacă ea e atât de liniştită pentru că o bate şi o jigneşte frecvent sau dacă pur şi simplu e natura ei mult prea blândă. Nu avea semne pe faţă şi nici nu părea bolnavă sau deprimată. Părea doar absentă şi sensibilă.

Mă întreb doar dacă o bate sau nu, şi dacă nefericita confuzie pe care am făcut-o a motivat-o cu ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *