Despre mine, pe scurt

Am citit cu interes cum se autocaracterizează Belgianca, aşa că trec şi eu la o scurtă autoportretizare.  Trebuie să spun că Belgianca nu a pornit aşa de aiurea să vorbească despre ea, ci a scris la iniţiativa unei publicaţii pentru bloggeri denumită Mostwantedblog. Deşi am citit cred eu cu atenţie regulile acestui concurs?, nu am reuşit să înţeleg mare lucru, au o listă stufoasă de reguli, prea stufoasă pentru o minte spână ca a mea, aşa că nu voi înscrie acest articol nicăieri, decât în inimile celor care mă rabdă la modul virtual. Ah, aş fi avut o povestire frumoasă despre îngeraşi pe care puteam să o povestesc pentru Clubul Poveştii Parfumate, dar acolo cred că deja a expirat timpul de înscriere, şi oricum era ceva despre viaţa care ni se scurge printre degete atemporale şi despre parfumul îngeresc al fetiţei mele care compensează multe multe clipe inutile şi moarte.

No, deci, calităţi, defecte şi chestiile particulare care mă scot din tiparul normalului sunt:

La capitolul calităţi trecem pe răboj aşa: mănânc sănătos, fumez ţigări uşoare, fac sport, nu am ucis pe nimeni, citesc bloguri şi sunt o fată cuminte în viaţa reală. Îmi iubesc familia şi o accept aşa cum este, după lungi războaie aproape letale cu anumite vicii ale anumitor membrii ai ei.

Defectele mele sunt: ironia şi sarcasmul care înlocuiesc simţul umorului, inconştienţa cu care mă arunc uneori în provocări care culmea! îmi ies foarte bine, lipsa de talente pentru activităţi fizice de la sport şi urcat pe munţi la făcut mâncare. Şi încăpăţânarea. La capitolul sport menţionez că mersul pe bandă nu necesită niciun talent aparte.

Chestiile care mă scot din tiparul normalului? Cred că talentul de a face gafe, însă acest talent este un fel de capacitate extrasenzorială, căci altfel nu aş putea explica de ce sunt singura persoană care atunci când intră într-o casă apasă exact pe comutatorul electric care va face scurtcircuit sau va cădea pe jos sau nici măcar nu era bine fixat pe perete, şi nici nu-mi explic de ce am premoniţia că acum de sfârşitul lumii nu va fi niciun sfârşit al lumii.

Notă finală: acest articol nu se înscrie în nicio provocare pentru bloggeri, datorită zăpăcelii cu care m-a înzestrat Mama Natură şi pe care nu o pot înscrie la defecte sau calităţi sau chestii care mă fac specială, pentru că este o caracteristică ce îmi acoperă întreaga fiinţă, ca o manta protectoare împotriva lumii obositoare care stă să dea năvală în inima mea înghesuită şi ascunsă, care nu ştie să laude, nu ştie să se pisicească, nu ştie să fenteze, nu ştie să se prefacă, nu ştie să atragă, ştie doar să fie…

Notă la nota finală: cred că am spus mai multe în nota finală decât în tot articolaşul.

Şi ultima notă: poate voi scrie până la urmă şi despre parfumul îngeraşului meu, chiar dacă nici acea povestire nu se va înscrie prin vreo mişcare bloggeristică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *