Iarna şi meritele ei cosmetice
Sunt în etapa în care îmi place iarna. În afară de momentele când în perimetrul meu patinează vreun mastodont cu motor şi 4 roţi alunecoase; atunci mă vizualizez stâlcită între maşina patinatoare şi peretele de beton al blocului pe lângă care trec inocentă. Imaginea mă sperie teribil şi mă grăbesc s-o şterg de pe patinoar spre locuri mai sigure, precum… trotuarul! Dar acest tertip rămâne este valabil până în momentele când, aproape dusă fiind, iarna mă va ameninţa cu ţurţuri enormi spânzuraţi de streaşinile caselor. Atunci chiar o să fie vai de mine! Între maşina patinatoare şi ţurţurii ucigaşi voi fi prinsă ca într-o menghină invizibilă.
Ei, dar până atunci mai sunt câteva luni de iarnă bună, geroasă, mare devoratoare de cardiaci şi persoane care nu s-au dotat din timp cu tălpi antiderapante.
Îmi place venirea iernii. Mai mult decât venirea verii, spre exemplu, pentru că vara este pentru mine ca o primăvară în plus, un fel de bonus de care nu am nevoie. Iarna oamenii stau mai mult prin case şi mie asta îmi place. Nu mai văd forfota aceea continuă, şi asta mă transpune parcă în altă lume. Pe bune, parcă aş trăi în alt oraş, fără să trebuiască să îmi caut alt job şi o nouă casă! Venirea iernii este deci cea mai ieftină mutare într-un nou oraş.
Iarna oamenii sunt atât de atenţi pe unde calcă, încât nu se mai uită în jur. Nimeni nu te mai studiază din cap până la tălpi ca să evalueze just valoarea ţoalelor de pe tine. Nu mai are nimeni chef de bârfă. Nici măcar între 4 pereţi conversaţiile nu mai sunt atât de lungi, pentru că până şi în casă este uneori frig.
Tot iarna se mai petrec alte fenomene pozitive precum: dispariţia beţivanilor de la terase, dispariţia beţivanilor de la bloc, dispariţia beţivanilor cam de prin toate locurile publice, fenomen de care este vinovat Sfântul Frig. Mizeria de pe străzi şi trotuare dispare şi ea sub un alb imaculat, reapărând cu forţe multiplicate la primăvară, când se va topi zăpada. Nu mă pot opri să mă gândesc că dacă România ar fi ţară polară, la noi stratul de zăpadă ar creşte uluitor de repede, bineînţeles datorită ambalajelor şi peturilor aruncate cu responsabilitate de cetăţenii ţării noastre. Păi dacă noi nu hrănim mediul înconjurător, atunci cine s-o facă?
Iarna oamenii sunt mai liniştiţi şi mie îmi place asta. Nu tu invitaţii la nunţi la care nu ai chef să mergi, nu tu amoruri nebune, nu tu mers obligatoriu prin cluburi pline de fum, vacanţe obligatorii pe nuştiuunde ca să fii în rând cu lumea.
Iarna mersul la cumpărături este mai rar şi mai responsabil. Numai când mă gândesc că trebuie să ies la magazin cu 4 kile de haine pe mine, îmi dau seama că nu pierd nimic dacă mănânc orez cu sare în loc de orez cu lapte. Iarna şoferii conduc mai prudent şi numărul accidentelor rutiere scade.
Iarna oamenii se îmbracă mai bine. Adio zuzelor cu şunci atârnânde! Iarna până şi zuzele pozează în femei decente.
Iarna cosmetizează tot, dragii mei. Şi mizerie urbană, şi mizerie umană. Iarna, cea mai ieftină mască cosmetică…