Colţul străzii s-a mutat pă bloguri?

Tocmai când mă cunfundasem complet în îndeletniciri culturale şi domestice, m-a pus Necuratul să comentez pe un blog necunoscut mie despre un oareşce subiect. Da, văzusem că limbajul comentatorilor era pe ici colo golănesc, dar m-a mâncat tastatura şi am postat un comment cuminţel despre subiect.

Şi am fost înjurată. Vai!

Am să mă las de blog! Am să mă las de comentat pe bloguri străine! Am să renunţ la a comenta cu link cu tot, cufundându-mă în anonimitate! Nu carecumva să fie distinsul meu blog confundat cu proasta de la colţul blocului, care stă şi ascultă tâmpeniile debitate de membrii unei subculturi. Am să mă ascund, am să evit toate posibilele conflicte. Am să tac şi mă voi închide într-un cerc restrâns de bloguri, unde lumea îmi vorbeşte cu mânuşi pe gură.

Voi evita astfel să fiu luată peste picior iar imaginea mea va fi a unei persoane superioare, a unei pisici care aterizează mereu în picioare. A unei diplomate cu păreri de învingător indiferent de domeniu.

Sau voi face altfel.

Mă voi gândi că blogosfera e ca viaţa. Unii stau în casele lor şi-şi văd de treabă, alţii stau la colţul blogului şi sparg limba română, scuipând printre dinţi înjurături. Că blogosfera are oameni de cultură şi oameni de subcultură, iar membrii ambelor tabele vor pretinde că sunt independenţi şi originali. Că blogosfera este sursă de împliniri şi sursă de seri deprimante. Că uneori voi fi apreciată iar alteori aruncată în ghearele leilor înfometaţi din arenele virtuale. Şi că trebuie să fiu pe rând învingător, învins, persoană apreciată sau persoană umilită.

În copilărie am învăţat o lecţie extrem de importantă despre rezistenţa la frustrare. Când ceilalţi te întrec, păstrează-ţi ritmul personal. Când ceilalţi te înjură, păstrează-ţi calmul. Când drumurile se bifurcă, găseşte-l pe al tău. Când toate maşinile te întrec în trafic, fii atent la regulile de circulaţie şi la siguranţa personală. Căci dacă înjuri în trafic nu devii automat un şofer mai bun.

Blogurile sunt ca cei care le-au creat. Unele sunt primitoare şi ospitaliere, altele sunt terenuri minate unde au acces doar iniţiaţii, iar nou veniţii au parte de botezuri cu apă rece în loc de îndrumări binevoitoare. Dar dacă m-aş opri la botez, cum aş putea vreodată să ajung la celelelate Sfinte Taine?

Lasă un răspuns