Când coiful e „căciun”
La începutul anului un pitic a început să vorbească. Nu mult, un cuvânt nou pe zi. Caate, şi imediat vin cărţile cu culori, cifre şi animale, dar şi cartea cea nouă cu piticul care doarme cu ochii închişi. Ciocioiii, şi totoşii de casă se înfig în picioare ca prin minune, roz, de plastic moale. Pacaala, şi portocala se deschide zemoasă lăsându-se pradă piticului pofticios. Oşu căciun, şi imediat a venit Crăciun cel Roşu.
Ei, na! Ultima e chiar trasă de păr! Oşu căciun înseamnă doar că roşia are căciulă, căciulă alcătuită din două frunzuliţe verzi. De câteva zile toată lumea are căciun!
Icoană cu Fecioara Maria cu aură? Nu e nicio aură la mijloc, e…căciun!
Imagine cu un războinic cu coif? Care coif, nu vezi că e căciun??
Rege francez cu pălărie de Evul Mediu? Nicio pălărie, şi aia e tot căciun.
Gagica goală din Playboy nu are boneţică pe cap, ci, bineînţeles, căciun!
Sute de imagini i-au trecut prin mânuţele dolofane în ultimele zile, imagini din toate epocile, de toate felurile. Un singur element le uneşte: au căciun! Femei, bărbaţi, copii, îmbrăcaţi, dezbrăcaţi, din cărţi cu poveşti sau XXL, legume sau fructe din cărţi pentru copii, toate au căciuli. Element esenţial, fără de care viaţa nu are niciun farmec!
Şi într-o disonanţă încântătoare cu lumea mirifică a copilăriei, am aflat pe site-ul SRI că studiile şi trăsăturile de personalitate mă recomandă ca pe un posibil candidat în această veselă instituţie. Testul poate fi efectuat pe site-ul SRI, unde am scăpat în pauza de desene animate a piticului cu căciun.
Să trimit un CV sau să mă uit la desene animate? Precizez că de obicei ne uităm la Disney Channel şi că îmi place să dorm bine noaptea, dar mă voi supune deciziei majoritare. Dar dacă insistaţi să încerc o angajare imposibilă în instituţia cu ochi albaştri, precizez anticipat că acest blog va deveni UNDERCOVER….