Reîncarnare
Se făcea că mă scurgeam încet- încet, lin, ușor și mai apoi din ce în ce mai năvalnic. Eram făcută din particule mici, aurii, fine, care reflectau razele soarelui precum mici comori efervescente. Și eram fericită în curgerea mea, simțeam cum mă alungesc, cum atomii devin ovali datorită atracției gravitaționale, și apoi deodată mijlocul meu a trecut printr-o strâmtoare cumplită care aproape m-a lăsat fără suflu. Și m-am scurs într-un hău și m-am prăbușit pe o podea tare, sticloasă, și sufletul parcă mi se prăbușise, urmat de tone de particule din propriul meu corp deșălat. Era un sentiment ciudat, de parcă mi-ar fi căzut în cap propriul Eu, și simțeam că mă sufoc sub ploaia de atomi. Apoi căderea s-a terminat și m-am stabilit în noul așezământ, cumplit de asemănător cu cel în care văzusem lumina zilei.
Apoi lumea s-a răsturnat iar căderea mea a reînceput, finalizându-se la fel, într-o cădere identică și o aterizare forțată sub propria greutate. Ce sunt oare? mă întrebam îngrozită de ciudatul destin, cel de a repeta la nesfârșit o soartă străină și necerută. De ce nu mă pot împotrivi destinului, de ce nu pot opri curgerea aceasta nemiloasă?
Răspunsul a venit din reflecția mea, oglindită sub forma unei clepsidre plină de nisip auriu, care se scurgea necontrolat dar lin dintr-o parte în alta a jumătăților ei egale.
Da, mă reîncarnasem într-o clepsidră.
Nu știu cum sună acest mic text în ochii celor care au poposit aici, dar azi noapte înainte de somn părea o idee bună. Se poate însă ca baba interschimbabilă numărul 2, care mi-a trimis mesaj de la mulți ani la 6 dimineața, stricând bunătate de somn, să fii bănuit că azi planificam o capodoperă literară, care, iată, nu s-a mai produs din motive de onomastică mult prea matinală. Așa că, la multi ani Ioni și Ioane, și să lăsăm pe mâine capodoperele literare!