Welcome in Utopia Land!
Bine ați venit pe tărâmul meu ideal! Permiteți-mi să mă recomand: sunt președinta acestei minunate țări denumite Utopia Land și voi fi gazda voastră pentru această Zi a Porților Deschise.
Pentru început, îmi cer iertare pentru lipsa mea, dar aici, pe Utopia Land, oamenii au renunțat la trupuri pentru a trăi exclusiv spiritual. Suntem vizibili, însă nu în spectrul cuprins de ochiul uman. Drept pentru care, vă oferim, pentru vizita Dumneavoastră, această pereche de ochelari cuatro- dimensionali! Mă vedeți acum? Nu fiți mirați, este normal să vizualizați doar două spirale de ADN și felurile radiații în jurul său! Esența noastră umană este ADN-ul, iar radiațiile sunt a patra dimensiunea a Universului, Timpul. Aici, pe Utopia Land, am ales esența în locul aparențelor.
Să începem Turul Utopia Land, da? Voi fi ghidul Dvs. și voi lămuri orice neînțelegere!
– Păi…unde sunt ceilalți? Nu văd decât fascicule peste tot, care mai de care mai interesante, dar…totuși…chiar așa, nicio acțiune, nimic? Adică…e straniu, domnule, e straniu! Eu am crezut că Utopia Land este o țară bogată, cu oameni falnici, cu natură frumoasă…
– Imediat se rezolvă! am zis eu, și pe loc vajnicele ADN-uri și-au luat forme care mai de care mai apetisante, iar peisajul a devenit mirific, cu oameni frumoși, cu munți înalți, ape cristaline, mașini ecologice de epocă, animale îngrijite și copii zburdalnici și rumeni care alergau după iepurași pentru a-i prinde și a-i mângâia ușor între urechile lungi.
– Dar ce este acea clădire înaltă, foarte asemănătoare cu Turnurile Gemene?, a întrebat femeia, uimită.
– Ah, este doar Liviu Petrescu, unul dintre românii care au fost de față la momentul atentatului din 11 septembrie. Este un mare glumeț, Liviu al nostru, căci la acel moment terifiant ADN-ul lui s-a amestecat cu rămășițele celor două turnuri. Din acest motiv, el nu mai poate lua formă umană…Liviu, te rog, nu ne speria musafirii!
– OK, a răspuns blajin Liviu, cu o voce scârțâită de geam spart, și pe loc s-a transformat în ceea ce era de fapt, un fascicul de ADN de culoarea cărămidei arse, un amestec sticlos, de aluminiu, beton și carne umană.
– Păi și unde sunt Poliția, Spitalele, Universitățile, celelalte instituții importante precum Parlamentul, Hypermarket- urile sau Garda de Mediu?, a întrebat soțul femeii, care încă se uita uimită la Liviu.
– Se rezolvă imediat, dragii mei!
Și peisajul s-a modificat sub ochii femeii uluite, care începuse să se sperie la modul serios, făcându-mă să mă îngrijorez pentru sănătatea ei mentală. Apăruseră clădiri impozante, oameni în uniformă, bărbați și femei în costume sobre, toată lumea era relaxată, zâmbitoare și își făcea cu seriozitate treaba.
Vizitatorii erau șocați și îi simțeam că doreau nu să plece, ci să dispară din Utopia Land cu tot cu amintiri. Copiii în schimb erau încântați și trăiau momentele la maxim! Au început pe loc să-mi ceară jucării de toate felurile, carusele, vată pe băț și tot felul de personaje de desene animate cu care să se joace. Atmosfera devenise chiar plăcută, adulții se relaxaseră și nu au mai pus nicio întrebare stânjenitoare.
După câteva ore de joacă și ghidușii, femeia a întrebat din nou:
– Din câte îmi dau seama, aici, pe Utopia Land, nu mai aveți problema nevoilor materiale, întrucât puteți deveni orice vă doriți. Este într-adevăr normal să fie așa, pentru că omul nu este diferit de natura înconjurătoare decât prin formă. Toți suntem compuși din aceleași elemente chimice, indiferent că suntem oameni, animale sau forme de relief. Este totuși incredibil cum ați dobândit această uluitoare putere de a vă transforma în orice vă doriți. Chiar uluitoare, a spus ea, privind cu ochi mari, negri, prin ochelarii cuatro- dimensionali.
Doar eu am auzit ce spunea ea, căci soțul dânsei era foarte preocupat de un Ferrari roșu pe care se pregătea să-l conducă, iar copiii se simțeau ca acasă. I-am răspuns atunci doar ei:
– Doamnă dragă, nu este nicio minune ceea ce vedeți. Nu am făcut nimic special pentru a merita să trăim în Utopia Land. Toți oamenii vor veni aici după ce se vor dezbăra de trupurile lor. Căci, vedeți dumneavoastă, Utopia Land este ce oamenii denumesc Lumea de Apoi….
Ea a tresărit îndurerată și și-a privit mâinile ce-i deveniseră străvezii.
– Răspunde-ți-mi sincer: ce voi vedea dacă îmi scot ochelarii?
Eu am preferat să tac, iar ea și-i i-a scos tristă. Nu știu ce a simțit în acel moment, dar eu îi admiram spiralele amestecate cu faruri de TIR.
Articol scris pentru Blog Power 52, pe o tema propusa de Lotus (Imaginaţi-vă cum ar arăta o societate ideală şi descrieţi-o. Întrebări suplimentare: 1. Care ar fi esenţa unei astfel de societăţi şi prin ce ar fi ea diferită de societatea actuală? 2. Cum ar fi organizată o astfel de societate, de exemplu cum s-ar realiza schimburile (în bani sau nu), dacă ar exista poliţie, care ar fi ierarhia sau sistemul politic/de conducere etc. 3. Ce am putea să facem azi pentru a ne îndrepta spre o asemenea societate, care ar fi primii paşi?)
Au mai scris pe aceasta tema: Liviu, Belgianca, Otipa, Lotus.