Experiențe 3D și 6D

Am o frică teribilă când vine vorba de sănătatea proprie. Pentru mine, un avertisment de genul interzis bolnavilor de inimă sună ca 13 clopote bătând într-o zi de vineri, 13. Chiar dacă nu sunt bolnavă de inimă. Din acest motiv, orice experiență nouă însoțită de orice risc, oricât de mic, devine pentru mine un motiv de stress.

Prima oară când am privit un desen animat în 3D a fost deci… terifiant. Mi se părea ciudat felul în care trupul meu părea să se miște împotriva voinței mele. Mă gândeam ce efecte negative ar putea avea ochelarii 3D asupra vederii mele și studiam cu atenție reacțiile organismului la nou, fiindu-mi frică de posibilele reacții adverse, precum panica, durerile de cap, tulburarea vederii și alte calamități închipuite.

Cu 6 D a fost o experiență totală. Eram într-un mall și am vrut să vedem cum este să vezi lumea în 6D, adică 3 D plus faptul că scaunul de care ești legat îți transmite fizic senzațiile lumii pe care o vezi prin ochelarii 3D. Înainte să intrăm, operatoarea ne-a ales un scurt metraj foarte apreciat de adulți, iar noi ne-am supus voinței majorității. Filmulețul dura doar 10 minute, timp în care mureai de zeci de ori prin cădere de la înălțime (căderea era mimată bine de scaunul pe care stăteai), câteva intrări cu capul în ziduri de gară părăsită (scaunul îți zguduia bine creierii), apoi linia ferată se termina sub pașii tăi, brusc, prăbușindu-te într-un hău de fiare vechi și contorsionate. Și asta over and over again…Pe la jumătatea filmului dement am închis ochii și m-am rugat să se termine. Nici în visele cele mai urâte nu am murit în feluri atât de violente. Am ieșit și am întrebat operatoarea de ce a recomandat acel filmuleț, în condițiile în care existau opțiuni mult mai pașnice și mai plăcute. Păi acelea sunt pentru copii mici, a spus ea candidă. Cine nu mai este copil mic, să se pregătească pentru moarte, m-am gândit în sinea mea.

Așa că m-am întors, fortificată, la 3D. Am ales un desen animat și l-am privit cu junioarea. Am privit Sammy2, ne-am plimbat imaginar printre recife de corali, acvarii imense, dinți de știucă răpitoare, iar apoi ne-am înălțat spre cer, alături de înnaripate albe. Copila întindea mâinile în față ca să atingă păsările, convinsă că ceea ce vede este real, și râdea fericită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *