Schnauzer Pitic: nu dacă voi avea, ci când anume?

De mic copil am iubit câinii. Când mă strigau de afară, eram mereu pe jumătate în cușca improvizată a câinilor strânși de pe stradă. Așa că am avut câini pe măsura pasiunii.

Acum, la maturitate, problema se pune altfel. Doresc un câine mic, pentru că am avut un câine mare pe care nu aveam unde să-l las și care, fiind foarte puternic și jucăuș, speria copiii. Doresc un câine ușor, pe care să-l transport în brațe la nevoie și care să nu reprezinte niciun pericol pentru o fetiță. Doresc un câine care să nu năpârlească tot din motive de sănătate și igienă domestică. Și într-un final, doresc un câine de rasă, cu care să mă mândresc pe stradă și care să impună respect prin strămoșii de rasă pură.

Am tot căutat informații pe internet și m-am oprit asupra rasei Schnauzer Pitic.

Inițial mă gândisem la Teckel, dar aspectul alungit al acestuia și faptul că nu se înțeleg foarte bine cu copiii m-au făcut să mă răzgândesc. Așa că m-am oprit la micul bărbos de origine germană, înăltuț de 30-35 centimetri și cu greutate de doar 6-8 kg. Schnauzerul ideal ar fi cel negru cu argintiu, întrucât cel negru monocrom este prea serios iar cel gri (sare și piper) pur și simplu nu mă fascinează.

Apoi am pornit în căutarea unei canise serioase, căci anunțurile online sunt pline de samsari și poți avea neplăcuta surprinză de a cumpăra un câine cu pedigree fals sau chiar bolnav. Am apelat așadar la site-ul Asociației Chinologice București, la secțiunea vânzări pui, și am găsit trei canise pentru Schnauzer Pitic, și anume Canisa House Iris, Canisa de Brissard și Canisa Tara’s. Cu primele două canise am luat deja legătura și i-am găsit și pe Facebook, unde au expus fotografii cu cățelușii bărboși. Pare foarte interesantă lumea competițiilor canine și cine știe, poate voi încerca și eu așa ceva într-o bună zi.

Dar până atunci să privim pui de Schnauzer Pitic. Mie mi se par adorabili acești mititei! 🙂

Lasă un răspuns