Când apa înseamnă viață
De mici copii învățăm cât de importante sunt elementele naturii precum apa, aerul, lumina, pentru orice organism viu. Oamenii sunt constituiți din peste 70% apă și pot trăi chiar o lună fără hrană, dar abia câteva zile fără apă potabilă. Plantele pot trăi fără apă, dar nu și fără lumină, excepție făcând acele specii adaptate unui mediu întunecos.
Uneori, planuri atent gândite și migălos creionate pe hârtie sunt puse în dificultate de lipsa unei surse de apă potabilă. Spre exemplu, un grup de prieteni au plecat într-o vacanță în natură, departe de civilizație. Oameni cu experiență de viață, temerari, cu meserii care mai de care mai practice precum salvamontist, inginer de foraje puturi, medic și instalator, au plecat pentru a-și sărbători prietenia menținută în cei 20 de ani de la terminarea liceului și pentru a se relaxa. Pe drum însă au fost prinși de o furtună și timp de câteva zile au trăit izolați într-un popas din vârful muntelui, fără acces la comunicațiile mobile, care fuseseră întrerupte de furtuna puternică.
Nicio secundă nu s-a pus problema lipsei hranei sau al altui pericol care să amenințe viața vreunui membru al grupului. Oameni maturi, mucaliți, au folosit cele câteva zile pentru a se bucura de situația inedită. Rucsacele erau pline de alimente, medicamente și accesoriile necesare pentru încă o săptămână, dar buzele uscate și liniile fine care se accentuaseră în doar câteva zile erau un semnal de alarmă pentru singurul pericol real din acele zile: epuizarea rezervelor de apă potabilă.
Singurul care nu își făcea griji era salvamontistul, expert în tehnici de supraviețuire. Acesta încropise cu ajutorul inginerului de foraje puturi un recipient din material impermeabil în care aduna apa de ploaie. Inginerul luase cu el, preventiv, Cloramina B, substanță care, dizolvată, purifică orice fel de apă și o face potabilă după doar 30 de minute de la dizolvare, cânt teoretic dispar gustul și mirosul de clor. Apa de ploaie ar fi fost bună de băut și în stare naturală, fiind în esență apă distilată (care pe perioade scurte nu face rău organismului), dar bărbații nu au vrut să riște absolut deloc.
Cât de importantă este apa de băut au înțeles abia în acele câteva zile de restriște, când setea își arăta colții. Începuseră să viseze fântâni arteziene, cascade tumultoase, râuri învolburate și ape minerale terapeutice, iar berea li se părea tentantă mai ales pentru procentul ridicat de apă, care îi salva de periculoasa deshidratare. Inginerul de foraje povestea, involuntar, despre acele momente magice din cariera lui în care găsise apă în cele mai improbabile locații, spre bucuria celor are îl angajaseră. Instalațiile noi, moderne, asigurau o apă mult mai pură decât cea de la începutul carierei sale, când apa era plină de sedimentele care se depuneau pe țevi. De asemenea, era din ce în ce mai papitant să descoperi apa în pânzele freatice din adâncimile pământului, pentru că apele de suprafață erau în multe cazuri poluate de substanțe chimice.
După cele câteva zile de furtună, prietenii s-au deplasat mai departe. Nici nu le trecea prin cap să renunțe la excursia atent planificată. Au găsit apă potabilă la o cabană aflată la câțiva kilometri de popas și, prevăzători, au refăcut rezervele epuizate în acele zile.