La un pas de moarte
Când suntem adulți ne amintim cu drag de copilărie și tinerețe. Suntem invidioși pe cei încă tineri, care au timpul de partea lor, al căror obraz este mereu proaspăt și sfidează toate produsele cosmetice. Privim cu teamă înainte, știind că după o lungă ascensiune urmează, inevitabil, declinul, regresul. Dar uităm mereu un element esențial care ne-a ajutat să ajungem unde suntem: sfatul medical.
Copilăria și tinerețea nu sunt, din păcate, acel paradis pierdut al omului, acel Eden în care am fost mereu în siguranță, mereu fericiți, mereu fără griji. Uităm cât de neputincioși am fost când eram copii și cât de aproape am fost de moarte, de atâtea și atâtea ori. Eu am fost privilegiată cu un tată care lucra în domeniul medical și care mi-a salvat viața de câteva ori. Cunoștea manevrele de prim ajutor și știa să acționeze în cazuri precum: blocarea unui corp străin în gât, tăierea accidentală a unei vene, căzături, lovituri sau înec. De asemenea, cunoștea principalele simptome ale bolilor și făcea diferența între bolile reale și simptomele date de un sistem nervos vegetativ prea sensibil.
Nu toți copiii au fost la fel de norocoși. Unii se nășteau cu diverse defecte greu de înlăturat, precum dinți de iepure, lipsa pigmenților de culoare (albinoși), boli incapacitante precum astmul bronșic sau malformații renale sau cardiace cu care nici în timpurile moderne nu poți lupta eficient. Alții erau foarte zvăpăiați și iresponsabili, fiind predispuși la accidente de toate felurile; din păcate, cunosc cazuri de copii care și-au pierdut capacitatea de locomoție datorită unui accident de fotbal, sau care s-au aruncat în ape puțin adânci și și-au fracturat ambele picioare, sau, din păcate, chiar cazuri nefericite, tragice, de adolescenți care și-au pierdut viața în accidente de mașină provocate de șoferi iresponsabili (cu care ei au luat decizia de a călători) sau în accidente sportive (un tânăr care a vrut să încerce să sară de la acoperișul unui garaj pe acoperișul vecin, aflat la 2 metri distanță, și care în schimb a reușit să cadă în gol de la o înălțime de 3 metri).
Tinerețea este compensată așadar de lipsa de experiență în ce privește pericolele vieții. Și ca un făcut, atunci când am dobândit experiența necesară, organismul ajunge deja la o vârstă la care pericolele vin dinăuntru, nu din afară. Uzura articulațiilor și a organelor vitale își spune cuvântul, imunitatea slăbește din nou ajungând la fel de vulnerabilă precum cea din copilărie, simțurile slăbesc și ele. Uneori, din păcate, chiar și mintea dă semne de slăbiciune, apărând pierderi de memorie, alterarea simțului orientării în spațiu sau boli grave precum Parkinson sau Alzheimer.
Medicina modernă a progresat enorm. Dacă acum 50 de ani tatăl meu a suferit arsuri pe piele pentru că, degerat fiind în copilărie, i s-au aplicat sticle fierbinți pentru a fi încălzit, astăzi multe metode barbare au fost eradicate. Să nu uităm cum se scoteau dinții acum câteva zeci de ani (dintele era legat cu o sfoară de clanța ușii, care era apoi trasă cu putere în sens opus) și practicile cabinetelor stomatologice moderne! Încet dar sigur, omenirea trăiește din ce în ce mai bine și mai mult tocmai pentru că sfaturile medicale sunt luate acum în serios și respectate de majoritatea oamenilor.