Destinul lui Artemis
Pentru cei care nu știu, Artemis este una dintre cele mai cunoscute zeități grecești. Născută din tatăl Zeus și mama Leto, sora geamănă a lui Apollo, Artemis este zeița pădurilor, nașterii copiilor, virginității, fertilității, vânătorii și este evocată purtând arc și săgeți. Echivalentul roman este Diana, zeița vânătorii. Artemis a fost o zeitate virgină, care nu a cunoscut iubirea niciodată. Sau, cel puțin așa este varianta oficială, întrucât se pare că Artemis ar fi căzut pradă farmecelor lui Hercule, pe care însă nu l-a iubit în accepțiunea normală a termenului, ci a dorit să-l captureze ca pe o pradă. În această perioadă în care ea a simțit nevoia să posede, să subjuge, să stăpânească și nu să trăiască în armonie cu pădurea, pădurea a avut de suferit iar animalele au început să se teamă de zeița altădată atât de iubită încât animalele veneau la ea fără teamă. Din fericire, Artemis și-a revenit din cădere, a renunțat la obsesia pentru Hercule și și-a reluat destinul de ocrotitoare a pădurii.
Însă poveștile sunt doar povești, iar realitatea este mereu surprinzătoare. Exemplul lui Artemis a înflăcărat în asemenea măsură imaginația unei colege de liceu, încât aceasta cerea tuturor să fie strigată cu numele zeiței, și nu cu numele său real. Alina pe numele ei din buletin, fata provenea dintr-o familie destul de săracă și învățase să facă masaje terapeutice și de relaxare pentru a se întreține. Cum cunoscuții nu prea o sprijineau pentru că era tăcută și nu foarte sociabilă, Alina trebuia să-și găsească singură clienții potriviți, lipind pe stâlpii de curent și alte locuri vizibile afișe cu etichete contact masaj artemis.
Într-o bună zi însă, dragei mele Artemis/ Alina avea să i se întâmple ceva demn de o zeitate căzută în dizgrație. A primit ca de obicei un telefon și o solicitare de masaj la domiciliu, așa cum era obișnuită. Ajunsă acolo, o doamnă a întâmpinat-o plângând și i-a spus că îi este foarte frică de păduricea din spatele casei și că ea ca zeitate ar putea să subjuge ființele răutăcioase care țipă la ea în fiecare seară și o amenință cu moartea. Alina a fost foarte uimită de asemenea problemă, întrucât la telefon doamna spusese foarte clar că dorește un masaj de la Artemis pentru că o doare spatele foarte tare și, în plus, părea foarte sănătoasă la minte. A încercat să explice femeii că Artemis nu este numele ei real și că nu se pricepe decât la masaje de relaxare, dar doamna o ținea pe a ei: o recunoscuse imediat pe Artemis zeița vânătorii întrucât doamna însăși era Afrodita, zeița frumuseții. Tocmai când Alina se pregătea să renunțe și să plece, în curtea doamnei a intrat fiica acesteia care, cu un aer foarte natural, a întrebat-o pe Alina dacă a reușit să îmblânzească ființele pădurii, pentru că au văzut anunțul de ceva timp și au știut de la început că numai ea îi poate salva. Situația era atât de lipsită de logică încât Alina se speriase, crezând că a nimerit în curtea unor nebuni iresponsabili. Regreta momentul în care își alesese numele Artemis și momentul în care avusese încredere în vocea feminină de la telefon.
Pe când ieșea din curtea oamenilor, foarte nelămurită de întâmplările prin care trecea (ar fi înțeles existența unei persoane nu foarte sănătoase la minte, dar nu și-o putea explica pe a doua), Alina a fost întâmpinată de colegii de clasă care, râzând în hohote de sperietura ei, i-au oferit un tort de ziua ei, plus un loc de muncă la o instituție sanitară din oraș. În acest fel, Alina nu a mai trebuit să se deplaseze niciodată la domiciliul unor străini pentru a putea munci și supraviețui.