O schimbare de "look"
Maria lucra într-o firmă privată mare din centrul orașului, într-o clădire de birouri impunătoare. Nimic nu o deranja mai mult aici decât modul în care (nu) se făcea curățenie. Programul era fix, fără surprize supărătoare, salarizarea suficientă pentru nevoile ei, colegii mai mult decât simpatici, dar curățenia era un dezastru. Praful stătea de un deget în unele birouri, unde oamenii erau prea ocupați pentru a se ocupa de propria curățenie sau aveau muncă de teren și efectiv nu aveau timp să observe. Geamurile implorau a ploaie, căci erau mereu acoperite de praf. Covoarele și perdelele fuseseră inițial luate și spălate acasă de angajații cu bun simț, după care majoritatea le îndepărtaseră pentru a scăpa de o sursă de praf și de alergii respiratorii. Toaletele erau de-a dreptul infecte, mulți preferând să folosească băile din localurile în care luau prânzul decât să intre în toaletele firmei…Ce mai, situația era dezastruoasă!
Iar pentru aceasta exista un singur motiv: personalul care ar fi trebuit să se ocupe de curățenie, personal angajat de firmă, nu-și făcea datoria. Tanti Veta avea hernie și nu putea face efort; Tanti Colea avea hipertensiune și amețea, avea dureri de cap frecvente și concedii medicale la fel de dese; Tanti Magda era în formă dar era desemnată pe doar trei etaje din cele optsprezece ale firmei și oricum nu le putea face pe toate, iar tanti Aglaia era pur și simplu de nevăzut și de negăsit…Soluții legale pentru înlocuirea doamnelor nu se găseau, întrucât unele aveau motive medicale temeinice iar celelalte aveau motive de care Maria nu avea habar.
Într-o duminică noapte, Maria avu un vis: se făcea că ajunsese la firmă și că era curățenie peste tot. Geamurile sclipeau, birourile uitaseră ce este praful, toaletele erau atât de curate încât puteai lua masa acolo iar perdelele și covoarele arătau ca noi, cu culorile originale de care abia acum își reamintea Maria. Se uită în jur nedumerită, iar o adiere de vânt venită din dreptul geamului ei deschis pentru aerisire îi șopti vinovatul: o firma de curatenie. Se trezi și revelația era gata: porni războinică spre serviciu, hotărâtă să lupte pentru dreptul de a munci într-un mediu sănătos, curat, igienic! Căci nu de multe ori colegii ei se plânseseră de alergii la praf căpătate în timp sau de eczeme provocate de diverși agenți iritatori!
Luni dimineața, Maria puse piciorul în firmă și remarcă oglindirea suspectă a pantofului ei drept în oglinda din hol; apoi păși înăuntru, afundându-și tocurile în covorul proaspăt curățat; în lift observă costumul nou, impecabil al liftierului și gândi: visez, nu se poate să se fi schimbat totul în doar două zile de week-end! Este un mister demn de romanele Agathei Christie!
– Ai văzut schimbarea, Maria? Ce înseamnă o firmă de curățenie!, o salută voios colegul de palier, arătând mai tânăr cu zece ani decât și-l amintea.
Uitându-se în oglinda impecabilă de pe hol, Maria găsi în sfârșit ceva care arăta vechi, prăfuit și incolor: ea însăși. Își promise că își va oferi cât de curând un nou look, pentru a ține pasul cu schimbările inovatoare la care era martoră…