Visase o piscină

Era o fetiță mică, slabă și săracă. Se născuse într-o familie nevoiașă, fiind fiica cea mai mare a unui cuplu fără pretenții și responsabilități, dar plin de invidie față de cei mai avuți. Frații mai mici căzuseră în grija ei, iar ea trebuia să aibă grijă și de ea, și de ceilalți doi frați. Părinții abia reușeau să hrănească cei trei copii ai familiei, iar sarcina educării celor mici aparținea dopului de fată pe nume Ana.

Ana nu era strălucită la școală, căci precocitatea poate ar fi atras atenția asupra ei, scăpând-o de multe greutăți. Ana era o elevă medie, motiv pentru care tot ce era dificil și plictisitor îi era repartizat ei, iar tot ce era mai bun, mai drăguț, mai interesant se oferea fără discuție fraților mai mici doar pentru că erau mai mici și nu atât de sobri ca sora lor mai mare. Ana uitase complet de ea însăși în contextul problemelor de familie cu care se confrunta, până când i s-a întâmplat să viseze. Da, tocmai ei, ființa gri, lipsită de viață proprie, i s-a întâmplat să viseze. Ana a visat colorat, proaspăt, viu, a visat că este fericită și liberă și că înoată într-o piscină, o piscină mare, cu apă clară, albastru deschis, cu apă călduță care îi încălzea corpul…

Trezită din somn, Ana a trecut la fapte, începând să studieze un manual găsit de proiectare piscine.

Manualul era masiv, vechi și răspândea un miros greu. Era plin de formule complicate și de termeni tehnici inaccesibili unei fetițe de 10 ani. Dar Ana se apucă de citit cu toată puterea inimii ele tinere și bune căci, pentru prima dată după mulți ani de sclavie, simțea că își eliberează mintea de un trai trist, fără viitor. Din fericire, avea totuși o înclinație spre științe exacte și o oareșce deprindere pentru activități practice, așa că nu a durat mult până să construiască prima ei piscină săpată în pământ, capitonată cu beton adus de tatăl ei. Reușita a fost mai mult teoretică, întrucât Ana și frații ei au reușit să capete, în cea de-a treia zi de piscină improvizată, o eczemă de toată frumusețea.

Cuuum?, a tunat medicul de familie. Ați făcut baie în apă neigienizată? Și vă mai mirați? Vă credeam oameni cu scaun la cap, a certat medicul pe părinții Anei, care, de la isprava cu piscina, își vedeau fiica cu ochi mai drăgostoși.

Și ca să ajungem în zilele noastre, să trecem la finalul povestirii. Ana chiar trăiește într-o gospodărie cu piscină. Este de profesie inginer constructor și are un singur copil, speriată fiind de sacrificiile pe care le-a făcut în copilărie pentru frații mai mici și nedorind să aplice același tratament propriilor copii. Piscina nu și-a construit-o singură, ci cu sprijinul fratelui mijlociu, care este un bun profesionist în domeniu. Atât de mult i-a plăcut ideea Anei, încât, ca orice frate mai mic, a furat-o și a aplicat-o pentru sine. Singurul de care nu mai știu nimic este mezinul familiei, care din câte am înțeles nu a terminat nici măcar liceul, preferând să se plimbe prin lume fără căpătâi.

Întotând în piscina ei cu apă clară, albastră, Ana se gândește acum doar la ea și la familia ei, fericită că pe soțul ei nu-l cheamă Manole…

Lasă un răspuns