Am adunat mii de fotografii…
Sunt fotograf amator de aproape 8 ani. Am adunat în acești ani mii de fotografii pe care le stochez în memoria laptopului. Dar nu am nici măcar un album foto complet, și mă întreb de ce. Și îmi răspund singură: pentru că nu am o imprimantă foto. M-ar tenta așa ceva, dar deocamdată nu este o prioritate, dat fiind prețul destul de ridicat, la care se adaugă alte activități, mai importante și mai costisitoare. Dar nu aș spune „Nu” unei imprimante sh.
Să nu credeți că spun asta cu un oareșce interes! Am încercat de multe ori de-a lungul timpului să imprim fotografiile mai deosebite pe care doream să le afișez fie pe pereți, fie într-un album foto de familie. De fiecare dată, am fost dezamăgită de calitatea fotografiilor. Cum fiecare laborator foto încearcă să obțină profit cât mai mare, dar în același timp este presat de piață să țină prețurile la un nivel cât mai scăzut, cea care are de suferit este calitatea. Spre exemplu, eu calibram cu mare atenție monitorul pentru a obține culori veridice, iar când luam pozele printate constatam că ceea ce la mine se vedea roșu, pe calculatorul laboratorului foto se vedea magenta 🙁
Cea mai mare dezamăgire am simțit-o chiar anul acesta de Sfânta Marie, când toată familia a plătit o fotografie la minut, pentru a avea o amintire împreună, în care să apărem toți. Deși fotograful era foarte încântat de imprimanta deținută, eu am apreciat rezultatele ca fiind jalnice. Tonurile erau prea închise, culorile naturale mult alterate față de cele reale, fețele aveau culori nefirești, pământii sau violacee, iar atmosfera generală era sumbră și ieftină. Acela a fost momentul în care am înțeles că un fotograf iubitor de frumos (și nu neapărat profesionist) are nevoie de un minilaborator foto, unde să poată controla rezultatul final al muncii sale.
Am adunat mii de fotografii și le-am răspândit pe rețelele de socializare, pe blog, pe diverse site-uri. Le țin grupate pe foldere și le prelucrez, dar cu toate acestea mă întreb de ce nu am progresat mai mult în ce privește tehnica și arta fotografică. Spre deosebire de alți amici care au început să fotografieze în același timp cu mine și care acum deja produc venituri din acest hobby, eu nu am avut timp să particip la cursuri și seminarii foto, să vizitez expoziții, să citesc cât mai multe despre istoria fotografiei. Cred că dacă aș fi mizat mai mult pe învățarea fotografiei într-o clasă de elevi, adică la modul clasic, aș fi fost mult mai câștigată decât cu cursurile online și forumurile pe care le-am citit. Indiferent de cât am vrea să devenim o civilizație virtuală, nu trebuie să uităm de unde am plecat! Și am plecat, în fotografie, de la studiul luminii, al opticii, al regulilor percepției, al substanțelor chimice care transformă o coală de hârtie în fotografie.
Niciun folder nu are farmecul unui album foto. Nicio ramă digitală nu va înlocui rama tradițională în care stau fotografiile de familie ale copilăriei mele. Așadar, voi purcede la cumpărarea unei imprimante foto!
Fotografiile care ilustrează acest articol provin de pe site-ul Dreamstime, site românesc de fotografie cu succes internațional care a oferit tuturor participanților la Webstock o reducere extrem de generoasă!