Mireasa încăpătânată

Se spune că orice fată visează să fie mireasă, să arate ca o prințesă, să trăiască în palatul de cleștar alături de alesul inimii ei, să aibă împreună copii mulți, frumoși și sănătoși și să joace la nunțile copiilor la fel de vioi și fericiți ca în tinerețe. Dar acestea sunt poveștile copilăriei mele și după câte am văzut, acest model nu mai este practicat în zilele noastre. Fetele au devenit din feminine, mai încăpățânate ca băieții și cel puțin la fel de războinice precum jumătățile lor. Dar dacă stau să mă gândesc bine, și Îmblânzirea Scorpiei este un fel de poveste, în felul ei 🙂

Acum câțiva ani am fost la o nuntă ca-n povești. Salon frumos, formatie nunta, mireasa prințesă, mirele emoționat, nuntașii fericiți, mesele bogate, ospătarii alergând de colo- colo, aglomerați. Numai rochia miresei costase mii de euro, așa că judecați și singuri fastul nunții. Cum nimerisem eu acolo, e o altă poveste, cu rădăcini în copilărie.

Pe la miezul nopții, tradiția spune că se fură mireasa. Și așa s-a și întâmplat! Mireasa a fost răpită de un grup de tineri cu măști, și abia după jumătate de oră lumea și-a dat seama că cei care răpiseră mireasa nu erau cei stabiliți. Telefoanele au început să sune, mireasa nu răspundea nimănui, lumea sincer se panicase puțin. Cum putuse o tânără deșteaptă, experimentată, să plece cu un grup de necunoscuți? Dar dacă fusese răpită? Dacă i se întâmplase ceva rău? Dacă fugise cu un prezumtiv amant? Nimeni nu mai știa ce să creadă.

Nu știu dacă lumea chiar era speriată sau juca teatru, dar eu rămăsesem calmă. O cunoșteam pe mireasă din copilărie și știam că, dacă era cineva în pericol, aceia erau răpitorii. Prietena mea era oricum, numai vulnerabilă nu!

După o oră, în fața localului a parcat vijelios o dubă, iar din ea au sărit câțiva mascați, care o țineau, legată fedeleș, pe frumoasa mireasă. Muzica se oprise. Era complet liniște, căci formația plecase la alt job. Ce a urmat m-a șocat.

– Suntem un grup de tineri ce iubesc muzica adevărată. În schimbul miresei, vrem un singur lucru: să puneți muzică la nunți. Muzică, oameni buni, nu zgomot! Indiferent de gen, muzica bună binedispune, relaxează, îndeamnă la prietenie. De ce credeți că pe vremea dictatorului prieteniile durau o viață? Pentru că muzica era mai bună.

Spunând acestea, tinerii au dezlegat mireasa și și-au dat jos măștile. Erau componenții celei mai tari trupe de muzică din oraș, idolii miresei noastre cu gusturi muzicale atât de neconvenționale. Cântau un gen de muzică cu influențe din The Cure, Beatles și alți titani. Nu pot să descriu surpriza tuturor, era clar că însăși mireasa pusese la cale totul, zădărnicind planurile tuturor de a face o nuntă clasică, romantică. Melodii preluate de la formații cunoscute precum My Sharona- The Knack, Yesterday- Beatles, The Cure și alții au răsunat până dimineața. Pe lângă melodii vechi românești ale lui Dan Spătaru, Aurelian Andreescu și alți coloși, mulți necunoscuți pentru mine.

Însă răpitorii avuseseră dreptate: muzica bună apropia oamenii, schimba o obligație socială în plăcere și o seară banală într-o amintire de neuitat. Păcat că prietena mea nu se căsătorește de mai multe ori. Glumesc, îi doresc casă de piatră în continuare!

Lasă un răspuns