Umorul în jazz (cu Florian Lungu)

Unora le place jazz-ul, se știe! Și când cel mai mare muzicolog roman de jazz petrece o seară aducându-ți noi motive, nu ai cum să nu îl iubești și mai mult. Și jazz-ul, dar și pe cei care îl iubesc și ne transmit atâta viață prin muzica lor.

Ieri seară la Casa Avramide a avut loc conferința Umorul în jazz, susținută precum spuneam de Florian Lungu. Prezentarea a început molcom cu anii de aur ai jazz-ului international și a culminat cu tendințele moderne în muzica de jazz a zilelor noastre. Însă primul lucru pe care l-am aflat despre jazz a fost că este o muzică creativă, liberă, în care o reprezentație nu seamănă niciodată cu alta.

Să îi luăm pe rând pe monștrii sacri ai jazz-ului, cei care în uluitorul lor talent nu au uitat să fie amuzanți într-un fel unic lor.

1. Clark Terry- Mumbles. Clark Terry a fost un trompetist și maestru al flugelhorn-ului (variantă de trompetă ce scoate sunete mai moi), iar în Mumbles ne vorbește într-o limbă numai de el știută.

2. Meade Lux Louis, Boogie Woogie

3. Slim și Slam, cel din urmă fiind contrabasist ce cânta prin ciupirea corzilor și le dubla vocal cu o octavă mai înalt. Se pare că spectacolele acelor vremuri erau play-back-uri, din cauza lipsei microfoanelor! Dar ce mai contează aceste amănunte azi?

4. Artie Shaw, dansator și solist vocal cu orchestra sa de swing. Aici am înregistrat cu telefonul bucata de piesă pe care am vizionat-o la conferință, cea în care apare frumoasa parteneră de dans a lui Artie! Frumoasă fată!

5. Ina Ray Hutton and Her Melodears, o formație în care au cântat exclusiv femei, atât instrumentistele cât și dirijoarea. Ina Ray este nu doar o blondă frumoasă, ci și solistă, dansatoare de step și dirijoare 🙂

6. The Jackson Sisters Gosspel, o formație de doamne cu greutate!

7. Și revelația serii pentru mine, cel care m-a impresionat peste măsură…Bobby Mc Ferrin, solist al cunoscutei Don’t worry, be happy! Redau o mică parte din melodia prezentată la conferință, cea în care acest one man show, care energizează o sală de spectator doar cu vocea sa și un microfon, face din spectatori o orchestra ad-hoc. Domnul Florian Lungu ne-a explicat că vocea lui Bobby Mc Ferrin are 3-4 octave, ceea ce este enorm pentru o voce masculină.

Iar mai jos am redat integral concertul lui Bobby McFerrin din Montreal din 2009, în care acompaniază o acrobat frumoasă de la circul Eloize. Felul în care face aceasta este absolut inedit și merită văzut de oricine. De la minutul 07:00, veți găsi exact partea în care apare superba acrobată de la Circul Eloize.

Deci…cui îi mai place jazz-ul?

Lasă un răspuns