Contabilul, prietenul cel mai bun al visătorului
Să viseze poate oricine, dar nu orice persoană are curajul să-şi întâlnească visul. Căci deşi mintea noastră creează vise frumoase inspirate de muze diafane, realitatea nu corespunde niciodată visului, fiind mereu, cumva, o oglindire ironică a acestuia. Sora mai bătrână, mai grasă şi mai urâtă a visului, realitatea seamănă mai mult cu sine decât cu visul nostru, aşa cum face şi un copil nu foarte iubit. Parcă l-am fi vrut mai frumos şi mai deştept, dar el se încăpăţânează să semene cu el însuşi. Şi uneori ne face să-l iubim chiar mai mult decât pe copilul perfect dar ireal pe care l-am zămislit doar în imaginaţie, în intimitatea gândurilor personale.
E frumos să visezi, dar ce păcat că unii se rezumă doar la atâta! Se opresc, din snobism, doar la visare, fără să vrea să-şi murdărească mintea cu cifre, profitabilitate, sustenabilitate sau şanse reale de eşec. De ce să nu continuăm să visăm la perfecţiune, fără a ne păta vreodată visul cu o realitate dezamăgitoare, se întreabă visătorii.
Pentru că atâta timp cât ţii visul în tine, nimeni nu va şti cât este el de frumos. Atâta timp cât doar vorbeşti despre visul tău, lumea se va uita puţin ciudat la tine, bănuind că ţi-ai pierdut minţile. Că vezi ceea ce nu există. Că inventezi vorbe meşteşugite şi imagini captivante doar pentru a obţine puţină atenţie. Că visul tău este puţin prea vechi, prea rudimentar, prea imposibil, prea- prea. Ai un vis? Transpune-l în realitate! Fii propriul tău contabil, iar dacă asta nu ajunge, apelează la o firma de contabilitate!
De ce cred că cel mai bun prieten al unui visător este contabilul? Pentru că orice vis necesită bani pentru a-l vedea cu ochii. Ochii minţii, oricât ar fi ei de ageri, văd înceţoşat, blurat, şi nu reuşesc niciodată ei singuri să transforme visul în ceva palpabil, viu şi independent, a cărui creştere să ne uimească şi să ne bucure. Contabilul este acel visător în cifre care ne spune că de la ideea care ne însufleţeşte spiritul şi trupul şi până la concretizarea sa mai sunt atâţia paşi de făcut, care vor lua atâta timp, şi care ne va aduce sau nu profitul necesar continuării activităţii.
Spre exemplu eu visez să dresez un papagal Jako pentru spectacole şi să câştig emisiunea Românii au Talent. În mintea mea, papagalul va învaţa tabla înmulţirii şi alfabetul în doar câţiva ani, răsplătindu-mi eforturile materiale, financiare şi umane. Nu glumesc, chiar visez la aşa ceva! Însă după ce am apelat la prietena mea contabilă de meserie, am realizat că un papagal de această specie costă minim 800 de euro, că am nevoie de un anumit spaţiu pentru a-i asigura o existenţă confortabilă şi că marele risc la fiinţele vii este că le poţi pierde foarte uşor, prin deces sau zbor. Este visul meu unul realist, palpabil? Da, dacă aş putea să cumpăr mai mulţi papagali de acest gen şi să mă dedic doar lor, renunţând la profesie. Pot face aşa ceva? Nu. Aşa că îmi caut un nou vis, unul care să devină realitate.
Căci nimeni nu a rămas în istorie (doar) pentru visele sale.